Comunitatea maghiară: Tradiţii ardeleneşti ţinute în Galaţi
Foto: Stabilit la Galaţi de peste 30 de ani, Levente Szekely spune că obiceiurile sale ungureşti se împacă foarte bine cu cele româneşti, ale soţiei

Comunitatea maghiară: Tradiţii ardeleneşti ţinute în Galaţi
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Cu cele aproximativ o sută de familii întemeiate la Galați, comunitatea maghiară (care numără 255 de membri) nu e printre cele mai mici grupuri etnice din judeţ. Iar cel mai important pentru aceştia este că au reuşit să păstreze şi departe de casă unele dintre tradiţiile din Ardeal. Levente Szekely, preşedintele Comunităţii maghiare, a venit în Galaţi acum mai bine de 30 de ani şi, deşi s-a căsătorit cu o localnică, a urmat un obicei de nuntă specific unguresc. O pereche de tineri a mers la toţi prietenii şi rudele mirilor, ca să îi invite la eveniment aşa cum se face în Ardeal: fiecare ducea, într­-o mână, un băţ de lemn bogat împodobit cu flori şi năframe (steagul de nuntă), iar în cealaltă sticla de pălincă, din care îi serveau pe viitorii nuntaşi.

Unii maghiarii din Galaţi încă se mai duc, în a doua zi de Paşte, la fetele din familie cu «udatul cu colonie». Băieţii şi bărbaţii spun un vers la alegere, din textele bisericeşti, şi le stropesc pe fete cu apă de colonie, urmărind forma crucii. Tradiţia vine din credinţa că trebuie să uzi fiecare floare (fată) pe care o întâlneşti, să nu se ofilească. «Anul acesta, eu am mers cu udatul la şase cunoştinţe, nu le mai pun la socoteală pe soţie şi fiică. Am primit în schimb un pahar de pălincă, dar de obicei se dă şi un ou vopsit şi o floare, zambile», îşi aminteşte ungurul stabilit la Galaţi.

În Ardeal, momentul când se termină culesul viilor e marcat printr-o petrecere câmpenească, un fel de Ziua Recoltei. Toate familiile se adună la un loc, aduc must şi de-ale gurii. Graţie mobilizării preşedintelui Comunităţii maghiare, petrecerea care aminteşte de încheierea culesului se ţine, toamna, şi la Galaţi, într-un cadru privat.

Cum sunt familiile de maghiari? Au o rigoare şi o disciplină anume. «Cuvântul dat celuilalt e ca un contract autentificat la notar. Eu, dacă nu pot să fac ceva, nu promit. Să vă spună nevasta mea. Sunt ordonat şi mă ţin de treaba mea. Cred că asta se manifestă în primul rând în formarea şi educaţia copilului», spune Levente Szekely.

Citit 2831 ori Ultima modificare Vineri, 12 Iulie 2013 18:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.