Şi-a trăit viaţa de pe o zi pe alta, iar la cei 63 de ani din buletin nu mai are nicio aşteptare, de la nimeni. Nici n-ar avea de la cine, căci Jenel Creţu e singur pe lume şi doar unul-doi vecini îi poartă de grijă. În cămăruţa lui dărăpănată de pe Strada Războieni, bătrânul îşi aşteaptă sfârşitul, în compania cărţilor adunate cine ştie de pe unde.
Doar buruienile înalte din curtea strâmtă, barba încâlcită de pe obrazul neted şi o semipareză pe partea dreaptă se încăpăţânează să-i arate că viaţa lui neînsemnată merge înainte. Cei 63 de ani i s-au scurs ca într-un vis, dar abia dacă are o urmă de regret în glas când spune „dac-ar şti omul ce-o să i se-ntâmple la bătrâneţe…” A făcut opt clase, apoi a muncit când colo, când dincolo, de cele mai multe ori ca necalificat. Într-o viaţă întreagă, petrecută în Galaţi sau aiurea, n-a adunat decât cinci ani munciţi legal, cu carte de muncă. Nu are încă vârsta de pensionare, dar chiar şi aşa, cu ce pensie să se aleagă la aşa vechime? De vreo zece ani nu mai lucrează deloc, aşa că momentan nu are niciun venit. După un atac cerebral, s-a ales cu semipareză şi se deplasează cu greu. Recent, a stat internat un an întreg la Spitalul TBC. Acolo măcar avea zilnic asigurată o masă caldă.
Alexandru Popescu, unul dintre vecinii care îi mai aduce de mâncare şi care îl întreabă de sănătate, speră ca bătrânul ajuns fără niciun rost în viaţă să fie îngrijit la centrele sociale ale Primăriei. De altfel, acesta ne-a adus la cunoştinţă cazul bărbatului şi a făcut un prim demers pentru internarea sa la un azil. "Viaţa liberă" a prezentat cazul lui Jenel Creţu şi Centrului de zi „Alternativa”, iar asistenţii urmează să realizeze o anchetă socială chiar zilele acestea.
