* Istoricii gălăţeni au reuşit să treacă frontiera * Trebuie să ne pese: şi Galaţiul ar fi putut fi acum după „cortina de fier””,– spune profesorul Ardeleanu * Ziua Unirii: „barometru al situaţiei politice la Chişinău” *
Istoricii gălăţeni care au participat, joi şi vineri, la Cahul şi Chişinău, la aniversarea, pe 27 martie, a 91 de ani de la unirea Basarabiei cu România, invitaţi de colegii lor basarabeni să participe la manifestări ştiinţifice, au avut norocul să poată trece graniţa în Republica Moldova fără probleme. Asta deşi peste 200 de alţi cetăţeni români, printre care şi reprezentanţi ai autorităţilor locale şi istorici din alte judeţe, au fost întorşi, sub diferite pretexte, de la graniţă.
Au ajuns cu bine şi înapoi istoricii gălăţeni: prof. univ.dr. Ion Şişcanu, lector univ. dr. Arthur Tuluş şi lector univ. dr. Constantin Ardeleanu. La întoarcere, profesorul Ardeleanu ne-a vorbit despre „curajul de a fi român în Basarabia”:
„Sărbătorită cu fast în perioada interbelică, mistificată grosolan ca semnificaţie în anii dominaţiei sovietice, reîncărcată de speranţe naţionale în anii de după destrămarea URSS, data de 27 martie este un adevărat barometru al situaţiei politice de la Chişinău”.
„Iar anul acesta, trebuie spus, furtuna este una mult mai violentă şi cu efecte mai evidente decât a fost vreodată în trecutul apropiat. Au simţit-o zecile de cetăţeni români cărora, la vechile poduri de flori, li s-a interzis, fără nici un fel de explicaţie, să intre în Basarabia, la fel cum au simţit-o, efectiv pe propria piele, şi cetăţenii români arestaţi şi expulzaţi de autorităţile comuniste de la Chişinău”.
Astfel, pe 26 martie, gălăţenii au participat la dezbaterea „Basarabia şi România la 91 de ani de la Marea Unire. Ideologie şi mistificare”. Auditoriul: studenţi şi masteranzi de la Universitatea „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul şi cadre didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar din oraşul Cahul şi din împrejurimi.
„Suntem români şi punctum”!
S-a vorbit „nu numai despre semnificaţia deosebită a zilei de 27 martie 1918 în istoria Basarabiei, ci şi despre felul în care ea a fost răstălmăcită de portavocea ideologiei comuniste din anii sovietici sau de astăzi”.
Au participat istoricii din Chişinău Anton Moraru şi Ion Negrei, „care au prezentat, pe baza unor documente nou studiate, felul în care Ohrana ţaristă îi urmărea pe patrioţii români din Basarabia sau cum în 1918 comunităţile din stânga Prutului votau ele însele unirea cu România”.
Un moment de mare emoţie: 15 elevi de la Liceul din Colibaşi au recitat şi au intonat „cântece cu adevărat eroice pentru aceste vremuri tulburi. Nicicând parcă nu au răsunat mai frumos «Deşteaptă-te, române!!», «Noi suntem români» sau «Treceţi batalioane române Carpaţii», decât acum, cântate de câţiva liceeni emoţionaţi care au concluzionat în cor: «Suntem români şi punctum!»” – citându-l astfel pe Eminescu.
Simpozion cu invitaţi blocaţi la graniţă
A doua zi, pe 27 martie, gălăţenii am participat la simpozionul „91 de ani de la Unirea Basarabiei cu România”, organizat de Asociaţia Istoricilor din Republica Moldova, Uniunea Scriitorilor din Moldova şi Forul Democrat al Românilor din Moldova.
„Au luat parte reputaţi istorici basarabeni şi invitaţii de la Galaţi, în condiţiile în care grupul istoricilor ieşeni a fost întors din drum de poliţiştii de frontieră moldoveni.”
Au susţinut comunicări ştiinţifice istoricii Gheorghe Palade, Constantin Ardeleanu, Gheorghe Negru, Ion Şişcanu, Arthur Tuluş şi Mihai Taşcă, despre contextul Unirii, dar şi despre receptarea acestui eveniment în publicaţiile procomuniste actuale, teme care „s-au bucurat de aprecierea câtorva zeci de participanţi, personalităţi de prim rang ale culturii româneşti din Basarabia: academicianul Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Arcadie Suceveanu etc.”
Gazdele au adoptat şi o moţiune de protest faţă de blocarea şi umilirea la graniţă a unor personalităţi din România.
Profesorul crede că nu trebuie să rămânem indiferenţi la ce se întâmplă după „cortina de fier”: „în 1812, când Rusia a cotropit Basarabia, intenţia ţarului Alexandru era să anexe Moldova până la Siret.
Am fi putut fi noi înşine, gălăţenii, cei aflaţi dincolo …”
