Conform legislaţiei privind concediul şi indemnizaţia de creşterea copilului, taţii pot sta acasă, cu cel mic, cel puţin o lună din perioada totală a concediului solicitat de celălalt părinte. Deşi prevederea ar trebui să limiteze discriminarea dintre femei şi bărbați şi să le ofere ambilor părinţi şansa să îl îngrijească pe cel mic, foarte puţini taţi ajung să îşi ia concediu paternal.
Doar 16 părinţi au solicitat concediu
Prevederea prin care celălalt părinte (de regulă, tatăl) este obligat să stea acasă se aplică familiilor ai căror copii s-au născut începând cu 1 martie 2012. Efectele legii se fac resimţite abia din martie 2013. De atunci, un număr infim de părinți gălățeni - doar 16 (14 taţi şi două mame) - şi-au luat concediul de o lună, conform datelor oferite de Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) Galaţi.
De ce atât de puţini? Una dintre explicaţii este că în foarte puţine dintre cazuri ambii părinți îndeplinesc condiţiile prin care li se poate acorda amândurora concediul şi indemnizația. Cu alte cuvinte, nu au amândoi 12 luni de muncă neîntreruptă pe cartea de muncă. De exemplu, în luna mai 2013, doar 172 de cupluri gălăţene îndeplineau condițiile, iar în luna iunie doar 166. Este vorba doar despre aproximativ 10 la sută dintre dosarele înregistrate la AJPIS Galaţi pentru solicitarea indemnizaţiei de creştere copil. În mai, doar în trei dintre cele 172 de dosare s-a făcut solicitarea pentru concediu şi de către celălalt părinte (doi taţi şi o mămică). În iunie au fost şase solicitări (dintre care cinci sunt taţi).
Tot copiii au de suferit
De cele mai multe ori, taţii însă se tem să îşi ia o lună de concediu, de frică să nu rămână fără loc de muncă. “Ar fi trebuit ca soţul să stea acasă în aprilie, când băieţelul nostru avea 11 luni, pentru că am solicitat concediu de un an. Dar am hotărât cu soţul să se ducă în continuare la serviciu, pentru că oricum mă ajută zilnic, când se întoarce de la muncă. În schimb, a trebuit să mă întorc şi eu la muncă, tot în aprilie”, ne-a spus Florentina, mama lui Flavius.
Părinţii nu sunt obligaţi de lege să stea amândoi în concediu, dar, dacă se încadrează în condiţii şi nu solicită acest drept, statul îi “sancţionează” şi nu le mai acordă indemnizaţia de concediu pe luna în cauză. Aşa că, în cele din urmă, tot copilul este cel care are de suferit, pentru că părintele care a stat în concediu este nevoit să se întoarcă la muncă mai devreme cu 30 de zile.
