Cărucioare şi speranţă din Statele Unite, la Sporting Club Galaţi

Cărucioare şi speranţă din Statele Unite, la Sporting Club Galaţi
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Optzeci dintre gălăţenii care, din pricina unor boli sau accidente cumplite, nu mai pot face nici măcar un pas pe propriile picioare, au primit şansa unei vieţi puţin mai bune.

Ieri, 31 martie, Robert Edwards şi soţia sa, Judith Edwards, directori de servicii umanitare ai „Bisericii Lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă” au donat Asociaţiei Persoanelor cu Handicap „Sporting Club” Galaţi optzeci de scaune cu rotile, nou-nouţe. La rândul ei, organizaţia gălăţeană le va distribui celor aflaţi în nevoie, în zilele următoare.

Prioritate au gălăţenii care au depus deja cereri în acest sens. După ce aceştia îşi vor primi cărucioarele, se va aplica regula „primul venit, primul servit”. Scaunele vechi vor fi donate de club unui spital din Găieaici aişti. 

Sute de cărucioare, pe bani americani

„Sporting Club” a organizat şi o mică festivitate, în cadrul căreia donatorii, veniţi la Galaţi tocmai din Utah, au primit diplome şi au oferit primele două scaune cu rotile din lot.

Beneficiarii - Ioan Neculine, de 41 de ani şi Corina Covaciu, de 34 de ani. În ciuda problemelor de sănătate pe care le au, ambii sunt nişte adevăraţi învingători, care meritau pe deplin această mână de ajutor pe care le-au întins-o americanii. 

Dealtfel, gestul oaspeţilor de peste Ocean nu a surprins pe nimeni, pentru că nu este prima dată când ei le oferă sprijin gălăţenilor. Preşedintele „Sporting Club”, Vasile Cristea, ne-a spus că organizaţia pe care o prezidează a primit, în trecut, mult mai multe scaune cu rotile – în total 550, cu cele primite ieri.

În plus, aceeaşi organizaţie religioasă a donat clubului echipament de baschet, dar şi o masă de ping-pong, împreună cu diverse alte accesorii atât de necesare activităţii sportive. Colaborarea durează de circa trei ani.

Durerea unui gălăţean cu nevoi speciale

Primul care s-a aşezat într-un scaun abia scos din cutie a fost Ioan Neculine. Ne-a spus că este foarte mulţumit de cadou. Cu scaunul cel vechi avea deja ceva greutăţi, iar 1500 de lei pentru unul nou nu prea avea de unde să scoată. Acum, ceva mai împăcat, gălăţeanul care luptă din toate puterile cu viaţa îşi mai doreşte ceva – puţin mai multă înţelegere şi respect din partea semenilor.

„M-am dus să-mi iau o undiţă, ne povesteşte Ioan Neculine. N-am putut să intru în magazin, pentru că nu era nici o rampă ca să pot urca. A fost nevoie să vină cineva şi să mă ridice cu tot cu scaun. După aceea am fost la o pescărie, dar rampa era foarte abruptă şi pe deasupra, pavată cu gresie, pe care se alunecă foarte tare. De ce-au mai făcut-o, dacă e aşa? Când am încercat să urc, n-a ieşit niciun vânzător din magazin ca să mă ajute. Stăteau şi se uitau la mine” mai spune, istovit, bărbatul.

„De autobuz nici nu poate fi vorba, chiar dacă are rampă … cine ne aşteaptă pe noi să urcăm. Sincer, nici nu mai încerc” spune, resemnat, bărbatul.

Povestea unei învingătoare

Cea de-a doua membră a clubului care a primit scaun a fost Corina Covaciu, de 34 de ani. E inginer şi a rămas imobilizată în urma unui accident de muncă, dar acest lucru nu o împiedică să lucreze în continuare. Este şi şofer al unei maşini adaptate pentru nevoile ei motorii.

Preşedintele Sporting Club, dl Vasile Cristea, ne-a spus, cu mândrie, că, de fapt, Corina este o campioană la powerlifting, care a participat şi la Jocurile Paralimpice, din partea clubului.  Pe scurt, e o învingătoare adevărată, căreia nici una dintre încercările vieţii nu i-a umbrit încă zâmbetul.

Până la finalul întâlnirii şi alţi membri ai „Sporting Club” îşi testau noile cărucioare. Ajutorul a fost binevenit, pentru că membrii clubului gălăţean au nevoie, de multe ori, de câte un sprijin, ca să poată ajunge cât mai departe, aşa cum şi-au propus. 

Cine sunt binefăcătorii americani?

Robert Edwards ne-a spus că a fost avocat, dar că s-a pensionat şi apoi a devenit director de servicii umane în biserica al cărei membru este acum. A văzut şi alte oraşe din România şi o rupe binişor pe româneşte.

Ne-a povesteşte că a oferit ajutor în patru sate de pe Siret la inundaţii şi în multe alte situaţii. Se află în ţara noastră de un an şi jumătate, alături de soţia sa, Judith.

Citit 909 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.