Nu sărăcia aduce nefericirea. Lipsa comunicării - începutul sfârşitului în cuplu

Nu sărăcia aduce nefericirea. Lipsa comunicării - începutul sfârşitului în cuplu
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

* Olivia Sîntoma - despre tipare şi alegeri în familie


Olivia Sîntoma este psiholog şcolar şi consilier psihologic de familie şi cuplu. A consiliat persoane de la 2 la 70 de ani. Cele mai frecvente probleme de cuplu pe care le-a întâlnit au legătură cu anumite probleme de natură fiziologică pe care le dezvoltă unele persoane, cărora medicii nu le pot găsi cauzele şi astfel ajung la psiholog: „Când începem să explorăm ce s-a întâmplat, ajungem la anumite probleme de cuplu, legate de lipsa comunicării, sau de tendinţa de a spune: am dreptate, tu greşeşti! Şi fiecare gândeşte din perspectiva sa, având integrate inclusiv acele deosebiri fiziologice care ne influenţează, inclusiv în modul în care percepem mesajele de la partener”, afirmă psihologul, care reuşeşte uneori să stea de vorbă şi cu „partea cealaltă”, alteori nu.

Familia ca „sistem”

„Fiind terapeut sistemic de familie şi cuplu, eu privesc cuplul sau familia ca pe un sistem. Când vine doar un partener, prin schimbarea acestuia, prin temele pe care i le dau să le facă acasă, se produce o schimbare în sistem. Uneori, partenerul reacţionează aşa cum şi-ar dori, alteori nu, iar conflictele cresc. Când vin ambii parteneri, lucrăm foarte mult pe partea de comunicare, pe sursele care sunt motive de discordie în cuplu. Cele mai multe rezultate apar atunci când participă ambii parteneri. Când participă doar unul, apar nişte schimbări. Se întâmplă uneori şi ca aceste cupluri să se dizolve: dar, chiar dacă se dizolvă, probabil că aşa a trebuit să fie, pentru că, uneori, decât să fii într-o situaţie împovărătoare, mai bine ai curajul să ieşi de acolo. Uneori, partenerii s-au despărţit, şi-au refăcut vieţile, au avut copii cu alţi parteneri şi au venit după un timp să-mi mulţumească”, afirmă Olivia Sîntoma.

Când problemele părinţilor se reflectă asupra copiilor

Cuplurile cu copii, de regulă, nu îşi acordă timp să vadă problemele decât atunci când acestea se reflectă în comportamentul celor mici: „De multe ori, problemele copiilor sunt disfuncţii care arată existenţa unor probleme în cuplu. Este destul de dificil în mediu şcolar să abordez problema cuplurilor, ele depăşesc sfera psihologiei şcolare. Problemele la copiii mai mici sunt: de comportament, enurezis, crizele de plâns, mutism electiv (când copilul refuză să mai vorbească). Când le transmit mesaj părinţilor să încerce să schimbe ceva, uneori vin, dar la un moment dat  obosesc şi au tendinţa să spună: copilul meu este problemă, nu mai am ce să mai fac. Unii renunţă, alţii nu. Îi felicit pe cei care nu renunţă”, mai spune Olivia Sîntoma.

Nu lipsa banilor e principala problemă

Lipsa banilor nu e nici pe departe cea mai importantă problemă într-un cuplu: „Dacă nu ar fi lipsa banilor, iar cuplul este disfuncţional, vor apărea alte probleme. Pentru că disfuncţionalitatea în cuplu nu este dată de factorii exteriori, ci interiori: de modelul pe care l-au preluat de la părinţi. Uneori această preluare este în varii forme. Respingerea sau atragerea faţă de comportamentele părinţilor trebuie să fie una conştientă, să alegem. Prin alegere, ieşim din tiparele disfuncţionale şi ne asumăm consecinţele. De aici apare rezolvarea problemelor din cuplu: prin faptul că ei înţeleg tiparele şi învaţă să aleagă”, declară psihologul Olivia Sîntoma, care va susţine, pe 26 septembrie, un workshop gratuit pe o altă temă de interes, pentru toate vârstele: dezvoltarea personală.

 

Citit 5842 ori Ultima modificare Duminică, 08 Septembrie 2013 15:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.