* Intersecţia Gării cu Traian este blocată mai mereu de taxiuri, spun şoferii care circulă prin zonă * Locatarii se plâng şi ei de gălăgia infernală şi de faptul că autorităţile nu iau nicio măsură
Viaţa de noapte a unor gălăţeni şi a taximetriştilor se potriveşte ca nuca-n perete cu traiul locuitorilor care vor nu doar zile şi nopţi tihnite, dar şi un cartier curat şi cu bună reputaţie. Staţia de taxi de la intersecţia străzilor Traian şi Gării nu e de ieri, de azi în acest loc. Şi nici nemulţumirile şoferilor şi ale locuitorilor din zonă nu sunt de dată recentă.
"Claxoane, înjurături, poveşti, blesteme, muzică"
„E ceva groaznic! La primele ore ale dimineţii taxiurile blochează intersecţia Gării cu Traian. Nu putem să ne odihnim, ţipă, urlă”, ne pune în temă domnul Gigi C. „Vara încep claxoanele de pe la cinci dimineaţa”, îl completează un alt gălăţean iritat de situaţia care se repetă zilnic. De altfel, o şoferiţă le cere autorităţilor să ia urgent măsuri "deoarece din acuza aglomeraţiei create ne găsim adeseori maşinile lovite în parcare, nu putem intra sau ieşi din parcare, nu putem circula în condiţii de siguranţă!"
Domnul Anghel Bonef ocuieşte la Blocul C, chiar în preajma staţiei de taxi. „Este plin aici, câteodată sunt 35-40 de taxiuri. Schimbă tura la trei jumate noapte. Când vin ceilalţi încep cu discuţii, cu claxoane, cu injurături, poveşti, blesteme, muzică. Se iau la harţă între ei, iar staţiile merg la maxim, auzim toate traseele din Galaţi. Alo, Ţiglina, cââârrr – cââârrr!”, ne povesteşte, dintr-o răsuflare, Anghel Bonef. Din descrierea locatarilor reiese un peisaj ca la talcioc, din care nu lipsesc mizeria şi câinii. „Tot aici îşi spală maşinile, şi le curăţă în interior. Aici mănâncă, aici urinează. Chioşcurile de vizavi îi alimentează la orice oră. Toţi întârziaţii din Galaţi trec pe aici, opresc, cu radiourile date la maxim, strigă. Se adună fel de fel de găşti, de tipi dubioşi, cu un tineret care are doar viaţă de noapte. Au un vocabular extraordinar de mizerabil, nu poţi să stai în casă cu un copil, cu musafiri, nu putem să ţinem un geam deschis”, ne mai spune domnul Anghel.
Oamenii se tem să mai facă plângeri
În ciuda acestei situaţii, pe care autorităţile o cunosc din sesizările cetăţenilor, lucrurile nu par că se vor schimba prea curând. „S-au tot făcut plângeri la Primărie, dar şi la Poliţie. Am cerut să se mute staţia de taxiuri sau să se facă ceva. Ştiţi ce s-a aflat în urma acestor cereri? Că unele firme de taxi aparţin unor şefi de-ai lor, din Poliţie, aşa că ce măsuri ar putea să ia?”, susţine domnul Nicu M., unul dintre administratorii blocurilor de pe Strada Traian. Nu e de mirare atunci că oamenii se tem să mai meargă cu alte plângeri la autorităţi, mai ales că nu se simt protejaţi nici de reprezentanţii legii: „A făcut cineva sesizare la Primărie şi şi-a mutat maşina din zonă de frica taximetriştilor, pentru că s-a aflat imediat printre ei cine a semnat sesizarea…”, a mai povestit gălăţeanul, dezarmat în faţa indiferenţei autorităţilor faţă de doleanţele lor.
Gunoi admirat de pe strada principală
Joia trecută, la vizita noastră în acest cartier, gunoiul de la punctul de colectare „Bloc 6 martie”, din dreptul intersecţiei Traian – Basarabiei, era bine mersi la locul lui, deşi era aproape ora 10,00. Unul dintre administratorii blocurilor de pe Strada Traian, domnul Nicu M., susţine că cei de la Ecosal nu vin zilnic să ridice resturile menajere, nici de la acest punct, nici de la cel situat puţin mai jos, la Centrala 111. „Nu-l ridică zilnic, eu dau telefon la dispecerat, dar vin cu greu şi nu prea îşi fac treaba. Ei motivează că au maşini şi oameni puţini”, declară administratorul.
E drept, Ecosalul nu venise (încă?) să descarce tomberoanele, dar unele dintre acestea nu erau pline şi, totuşi, pe lângă ele tronau mormane de resturi menajere, aruncate de locatari sau răscolite de căutătorii din gunoaie.
Acest punct de colectare mai are însă o hibă: cele trei igluuri pentru colectarea selectivă a deşeurilor sunt pur şi simplu dosite după tomberoane, în aşa fel încât chiar şi cu multă bunăvoinţă, unei peroane i-ar fi practic imposibil să arunce PET-urile, hârtia sau sticla exact unde trebuie.
Nu mai vorbim de faptul că întreaga „scenografie” de la ghena de gunoi poate fi văzută cu uşurinţă de la stradă. Şi, cu siguranţă, nu e un spectacol care să merite aplauze.
