Sculptura în metal realizată de Gheorghe Terescenco se degradează şi nu are o etichetă vizibilă pentru trecători
Lucrarea asupra căreia ne oprim astăzi este „Porumbelul”, semnată de sculptorul gălăţean Gheorghe Terescenco, realizată în 1995, în cadrul Taberei naţionale de sculptură în metal. Aşezată chiar la intrarea în Parcul Cloşca, lucrarea poartă urmele trecerii timpului – şi a oamenilor: soclul este ciobit, rugina a ros, zdrenţuind aripile porumbelului şi „inevitabilul” graffiti a început să-şi facă apariţia ştirbind din frumuseţea sculpturii.
Obturat de „Incinta” uriaşă
Gheorghe Terescenco a mai realizat, la Galaţi, şi alte lucrări monumentale, două în cadrul taberei de sculptură în metal: „Poarta oraşului”, la ediţia din 1977 şi „Libertate”, la ediţia din 1997, dar şi „Cristal de gheaţă”, la Patinoar, lucrare căreia, însă, îi lipsesc în continuare patinatorii (!). „Ideea zborului i-a tentat pe foarte mulţi plasticieni, nu doar pe mine. Porumbelul mai are o variantă mică, în inox, care se află la Biblioteca Judeţeană „V. A. Urechia”. Metalul eu îl lucrez ronde-bosse, tip cutie, tridimensional, să poată fi privit din toate părţile”, declară autorul. Gheorghe Terescenco ne-a mai dezvăluit o istorie: la ediţia din 1997, Mircea Spătaru (pe atunci rectorul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti) şi-a „plantat” lucrarea „Incinta” - care are 5 X 4 metri, cu alte cuvinte este de două ori mai înaltă decât „Porumbelul” - în faţa acestuia, chiar la intrarea în parc. După încheierea taberei, Eugen Durbacă a aprobat mutarea „Incintei” mai în spate şi eliberarea „Porumbelului”.
Un mare of al autorului este soclul: „Eu dau o mare importanţă soclului lucrării: fiecare soclu trebuie să fie o compoziţie. Dacă aş avea posibilitatea, le-aş placa pe toate cu travertin – cel puţin la lucrările mele. Şi poate chiar am să o fac într-o zi, când voi avea forţa financiară”.
„Nu există o evidenţă clară a operelor de artă”
Dan Basarab Nanu, directorul Muzeului de Artă Vizuală, este revoltat de faptul că nu ştim să punem în valoare ceea ce avem: „Este inadmisibil ca într-o aglomerare urbană cum este cea formată de oraşele Galaţi-Brăila (de cca 800.000 persoane), având asemenea locaţii (unele, cum ar fi faleza Dunării - unicat în Europa) şi o asemenea tabără coerentă de creaţie, devenită tradiţională, să nu se profite de ceea ce s-a acumulat în timp, iar patrimoniul cultural adăpostit aici – peste 50 de lucrări de sculptură - să nu fie un obiect de analiză predilect în mediul artistic. În lipsa unei abordări sistematice şi a unei informări coerente asupra elementelor din expunerea ambiental citadină gălăţeană, se înregistrează o oarecare confuzie atât în rândul populaţiei, cât şi în rândul specialiştilor în domeniu, care nu dispun de o evidenţă clară a acestor opere de artă, şi nici de posibilitatea de a promova şi de a aborda aceste teme în lucrări ştiinţifice de profil”.
„Primăria trebuie să le scoată la lumină”
Consilierul Marius Mitrof, de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, consideră că „Porumbelul are norocul de a fi bine poziţionat în Parcul Cloşca, dar, în acelaşi timp, are ghinionul neîntreţinerii zonei în care se află. Deşi spaţiul este deschis şi generos, lucrarea suferă prin aspectul neîntreţinerii ei, sunt urme de rugină destul de extinse, spaţiul verde este neîngrijit şi ar fi fost pusă şi mai mult în valoare dacă gălăţeanul care trece prin parc ar fi avut posibilitatea să afle câte ceva atât despre lucrare: eticheta este amplasată undeva în spatele ei şi nimeni nu poate ajunge să o vadă, din cauza spaţiului verde interpus între alee şi monument. Dacă ar exista şi o plăcuţă informativă, cu câteva date despre operă şi autor, cred că toţi cei care trec prin zonă ar rămâne cu un bagaj mai mare de cunoştinţe. Acest lucru depinde numai de proprietarul lucrărilor şi al terenului, Primăria, care trebuie să se îngrijească de tot ce înseamnă toaletarea vegetaţiei, să amenajeze spaţiile verzi şi în felul acesta ar ieşi la lumină şi restul lucrărilor care acum sunt, pur şi simplu, sufocate de vegetaţie”.
„Învăţăm din greşeli”
Mihai Costache, purtătorul de cuvânt al Primăriei, nu este, însă, prea optimist cu privire la şansele ca aceste lucrări şi Parcul Cloşca, în ansamblu, să fie reabilitate prea curând: „Deocamdată vom încheia lucrările în Parcul Viva, pe la mijlocul lui noiembrie, şi ţinând cont de lecţiile pe care le-am învăţat după greşelile care s-au făcut în Grădina Publică şi Parcul Rizer, vom avea în vedere ca reabilitarea Parcului Cloşca să se facă în întregime, sub toate aspectele, nu pe bucăţi. Acest lucru nu se va întâmpla însă, mai devreme de 2014, după ce proiectul – cu toate lucrările prinse, explicit – nu va fi supus aprobării în Consiliul Local”. Cu alte cuvinte, mai e mult până când ne vom putea bucura aşa cum se cuvine de valorile artistice pe care le avem din belşug.
