* Este concluzia Agenţiei de Protecţie a Mediului din SUA, pe baza experienţelor acumulate în decursul exploatărilor prin fracturare hidraulică făcute în această ţară
Aşa cum am arătat într-un material anterior, un sfert din subsolul teritoriului judeţului nostru, partea de nord-est, a fost concesionată de firma Chevron. Deocamdată nu s-a pus problema să se înceapă explorările sau exploatările, însă acest lucru s-ar putea întâmpla într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat.
Având în vedere părerile contradictorii care circulă pe site-uri, este normal să ne punem problema în ce parte să înclinăm balanţa: este sau nu fracturarea hidraulică un pericol pentru mediu şi pentru oamenii din zonele în care acest procedeu se practică? Trebuie precizat că lucrurile nu sunt clare nici măcar în America, acolo unde procedeul se practică de mai bine de 20 de ani. Ce să mai vorbim de România, unde nu există specialişti în domeniu! În toată Europa se vorbeşte de prudenţă în aplicarea acestui procedeu de exploatare, pentru că în nicio ţară nu s-au făcut până acum studii serioase cu privire la impactul pe care fracturarea hidraulică îl poate avea asupra mediului.
Ce scrie Chevron pe site despre fracturarea hidraulică
Dacă ar fi să ne luăm după ceea ce ne anunţă reprezentanţii Chevron pe site-ul lor oficial, totul este verde şi frumos. Iată ce spun: „Forajul orizontal şi fracturarea hidraulică au fost folosite cu succes şi în deplină siguranţă de foarte mulţi ani în întreaga lume. Pentru a ajunge la argilite, unde gazul natural este captiv, o sondă este forată vertical la câteva mii de metri adâncime. Mai precis, la o adâncime de trei-patru km, la mare distanţă de apele subterane.
Sonda este căptuşită cu mai multe straturi de oţel şi ciment care o izolează de acviferele şi formaţiunile geologice pe care le străpunge. Această cămăşuire a sondei acţionează ca o barieră ce protejează apele subterane de fluidele care sunt pompate prin sondă şi de gazul natural care este eliberat şi colectat în interiorul puţului de forare. (…) Fracturarea hidraulică - presupune pomparea sub presiune a unui fluid în interiorul sondei - este folosită pentru a crea fracturi în rocă şi a permite astfel gazului natural să ajungă în puţul sondei şi de acolo să urce la suprafaţă. Fluidul folosit în acest proces este alcătuit în proporţie de 99,5 la sută apă şi nisip şi restul de 0,5 la sută aditivi. Aditivii chimici folosiţi sunt similari cu produse care se găsesc în orice casă. Rolul lor este de a împinge nisipul în fracturi, de a proteja echipamentul de proliferarea bacteriilor şi de a curăţa sistemul. Terenul este apoi refăcut astfel încât impactul asupra întrebuinţării lui iniţiale să fie minim. Tot ceea ce rămâne în urmă sunt în mod normal doar capul de erupţie şi câteva rezervoare de apă care la un loc ocupă mai puţin de un hectar de teren”.
Ce spune studiul Agenţiei de Protecţia Mediului din SUA
Cei de la Chevron uită să ne dezvăluie însă amănunte care ţin de fracturarea hidraulică orizontală, pe care le-am găsit totuşi nu pe nişte site-uri anti-fracturare, ci chiar în raportul Agenţiei pentru Protecţia Mediului (EPA) din SUA. Într-un studiu preliminar postat pe site-ul EPA în 2011, specialiştii americani în probleme de mediu anunţă că rezultatele studiului complet vor fi gata abia în 2014. În documentul postat pe site se precizează deja câteva posibile efecte negative ale fracturării hidraulice pentru extragerea gazelor de şist asupra mediului.
Specialiştii menţionează că procedeul folosit în exploatarea gazelor de şist presupune un foarte mare volum de apă. Pentru fiecare sondă, la fiecare fracturare, se folosesc aproximativ 15 milioane de litri de apă (între 2 şi 4 milioane de galoane). Iar fiecare puţ este fracturat de 6-8 ori. Specialiştii confirmă faptul că în fluidul de fracturare 99,5 la sută îl reprezintă apa, în amestec cu nisipul, iar concentraţia aditivilor chimici este de 0,5 la sută. Calculat însă la 15 milioane de litri de apă, 0,5 la sută din acest cocktail de chimicale înseamnă nu mai puţin de 75.000 de litri pe fracturare. EPA precizează şi faptul că doar „în jur de 10 până la 40 la sută din acest fluid este recuperat după fracturare”. Aceştia susţin că este greu să se precizeze lungimea şi locul precis al fracturărilor. „Dacă fracturarea hidraulică se combină cu goluri sau fracturi existente deja, injectarea apei la presiune mare poate conduce la contaminarea apei”, se arată în studiul citat. În plus, ar mai fi de spus că nimeni nu s-a mai ocupat de ceea ce se întâmplă în timp cu fluidul de fracturare plin de substanţe chimice pompat în sol cu presiune foarte mare (se vorbeşte de 632 de kilograme pe centimetru pătrat!) şi nerecuperat. Se pot întâmpla modificări geologice care să conducă după mulţi ani la contaminarea pânzei freatice?
Poluarea aerului şi a ecosistemului
Ceea ce nu spune Chevron, dar apare totuşi în studiul EPA, este faptul că pentru forarea şi exploatarea unui puţ, pentru fiecare fracturare sunt necesare între 300 şi 1.300 de camioane, care să aducă cantitatea imensă de apă, nisip, compuşi chimici, sau să transporte fluidul recuperat. Studiul punctează că aceste camioane pot „crea emisii semnificative” care să afecteze calitatea aerului. Mai mult decât atât, specialiştii susţin că sunt multe rapoarte care au arătat că în zonele de exploatare au fost semnalate modificări ale calităţii aerului, datorită faptului că o cantitate de metan este eliberată în atmosferă. Fracturarea hidraulică poate avea efecte poluante şi asupra ecosistemului terestru, independent de contaminarea apelor. „Chimicalele folosite în fracturarea hidraulică pot contamina solul, dacă nu sunt utilizate, transportate şi depozitate cu atenţie. Traficul intens combinat cu activitatea de exploatare poate avea efect negativ asupra plantelor, care să aducă pierderea spaţiilor verzi”. De asemenea, studiul menţionează că în urma unor accidente s-a ajuns la contaminarea solului, a apelor curgătoare, care a avut ca rezultat uciderea peştilor şi animalelor.
Despre efectele asupra oamenilor, dar şi despre posibilităţile ca fracturarea hidraulică să intensifice activitatea seismică în zonele respective vom vorbi în alte materiale.
CLICK AICI PENTRU A SALVA O COPIE A STUDIULUI REALIZAT DE AGENŢIA DE PROTECŢIA MEDIULUI DIN SUA.
