Publicat în ultima pagină de „Dialog”, de acum două săptămâni, articolul „Riscuri la drumul mare în judeţul Galaţi: Maxi-taxiul burduşit, o practică sau o întâmplare” a stârnit discuţii aprinse în rândul celor care au citit articolul pe internet. Comentariile au venit atât din partea călătorilor, cât şi din partea unor şoferi, iar discuţiile i-au vizat şi pe patronii firmelor de maxi-taxi din municipiul Galaţi.
„Vorbim de civilizaţia din alte părţi”
„Acelaşi lucru se întâmplă şi pe traseele de microbuz din oraş: sunt arhipline, bilete se dau când şi când, şoferii pândesc să ajungă pe roşu la semafor, încetinind mereu, pentru a mai „vâna”, din mers, un posibil client. În plus, vorbesc minute în şir la telefon, iar muzica (dacă bubuielile alea se pot numi muzică) urlă insuportabil! Pentru a nu mai vorbi de ţinuta lor, care, vara, constă în nişte izmene înflorate şi un maiou cam jegos şi mirositor... Vorbim de civilizaţia din alte părţi, unde şoferii sunt obligaţi să poarte o uniformă decenta (Ileana).
„Stilul de calatori ca oile”
„«Prefer îngrămădit la un preţ rezonabil decât să dau dublu, dar să stau lejer», scria cineva mai înainte. Acesta e principiul după care se ghidează prostia omenească. Nu trebuie să fie preţul dublu ca să circuli decent. Stilul de călători «ca oile» este forţat de transportatori, fie patroni, fie şoferi. Se stă în staţii până se umple la refuz maşina, cu argumentul «nu pot să merg în pierdere». E praf în ochii proştilor, deoarece impozitarea maşinilor a fost calculată la un număr mediu de curse, cu un număr mediu de calatori. Sunt foarte mulţi şoferi care se lălăie în staţii ca să meargă full, iar apoi se retrag de pe traseu când e perioada mai slabă, iar calatorii stau ca proştii în staţii. Iar dacă încerci să întrebi de ce stă în staţie atât, îţi aruncă «am grafic» sau «nu-ţi convine, dă-te jos» sau alte expresii. Iar în privinţa condiţiilor, e jale mare. Puţine maşini mai sunt în stare bună, ba unele sunt chiar bombe pe patru roţi.” (Calator)
„Bilete se dau doar dacă ceri”
„Situaţia este de genul următor: din Galaţi, maşina tip microbuz pleacă plină, cu călători pe scaune şi se încasează banii. Dacă vrei să mergi la Braniştea, nu te ia, pentru că prima staţie este la Independenţa. Dar, începând cu Şendreni, opreşte la oricine face cu mâna şi tot bagă şi tot bagă călători, care merg doar la distanţă de 2-3 localităţi. Ei coboară, urcă alţii, iar eu sunt convins că şoferul bagă banii lor în buzunarul lui, patronului îi predă banii doar pe numărul de locuri din maşină! Bilete se dau (evident!) doar dacă ceri! (Phill)
„Totul pleacă de la bani”
„Cei care fac rutele în interiorul oraşului, pe traseele 60, 61, 62, 75 etc. sunt supuşi la mari presiuni din partea patronilor. Sunt stresaţi şoferii tot timpul când li se iau banii pentru ziua de muncă anterioară, să stai şi să conduci cu stres că nu merge treaba în ziua respectiva şi apoi seara să fii blagoslovit de patron, care-ţi spune «dar numai atât, nu ştii să faci maxi-taxi, de mâine îţi cauţi de muncă în altă parte». Dar să şi munceşti la el cu 2-4 ore pe cartea de munca, trăgând statul şi angajatul în piept. Nimeni nu a luat nicio măsură. Unii stau bine-mersi, făcându-le zile negre şoferilor de maxi-taxi care au curse în interiorul oraşului. Primăria, prin organele de control, îi atacă pe şoferii şi nu pe patronii care le impun (angajaţilor şoferi, n.r.) să încalce regulile în timpul serviciului, numai pentru bani. Şi să munceşti fără concediu plătit ani de zile, cu 4 ore pe cartea de muncă nu-i corect. Lucrez în domeniu şi ştiu că totul pleacă de la bani, tot timpul cauţi să fii în faţa celuilalt, să goneşti nebuneşte, aşa cum fac unii avizi după încasări. Dacă mergi liniştit, corect şi civilizat cu călătorii, o să fii dat afară de patron că nu e mulţumit de tine, că nu aduci suficienţi bani.” (Eu)
