A apucat două războaie, ambele mondiale, şi două crize aşijderea... Duminică, 10 noiembrie, împlineşte, cu luciditate, îmbrăţişată de prieteni şi rude, 102 ani! Doamna Alexandra Solomon, despre care am scris recent în Weekend Magazin, îşi face singură menajul, după ce a muncit toată viaţa: contabilă la Secţia Financiară, a ieşit la pensie… încă din ´68, dar tot a lucrat, până la 92 de ani (!), ca administrator la o asociaţie. Pentru dreptul său şi al celorlalţi, „s-a pus” şi cu mahări, şi cu poliţişti, nu s-a lăsat: „Dacă ai dreptate, să te lupţi pentru dreptatea ta! Cinstea e o bogăţie!” Ne citeşte ziarul de la apariţie, de multe ori a venit aici cu sesizări, iar o dată chiar… reclamată că ar fi avut nereguli la asociaţie. A ripostat şi, într-adevăr, s-a dovedit că lucrase impecabil.
Cu făina pe acoperişul trenului
La Criză - cea din 1929 - ´33, dar a apucat-o, iată, şi pe cea de acum - „a fost foamete mare. Era secetă cumplită, nu avea nici cine să sape gropi la cimitir. Apăruseră şi şoareci de câmp, care mâncau ce nu se ofilise deja! Noi copiii, cu cănile, turnam în gropile de şoareci apă, să-i înecăm. Mama plângea că nu avea ce să ne dea de mâncare. Era jale mare! Ne-a făcut mămăligă de tărâţe!”
Este un om dârz: pe vremea foametei din ´47, a plecat din Galaţi tocmai în Transilvania, unde se mai găseau de-ale gurii. La noi oamenii se stingeau de foame, mâncau borş de ştir! Împreună cu o soră, au dus stofe şi au luat în schimb făină de la Timişoara. „Loc nu mai era şi ne-a suit deasupra trenul, cu sacii. Ne-a zis cineva: staţi culcaţi, că sârmele de telegraf vă taie capul!” Acasă, au dat pâine şi la vecini: „Parcă le dădeam bulgări de aur, aşa era bucurie!” Ştie să dăruiască, dar mâine va fi cea dăruită, în familie. Şi din partea noastră, "La mulţi ani!"
