Campanie VL "Monumentele Galaţiului": "Păpădia" de sorginte japoneză

Campanie VL "Monumentele Galaţiului": "Păpădia" de sorginte japoneză
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Realizată în anii 1974-1975, de regretatul tehnician Mircea Roibu, fântâna arteziană situată în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, “Păpădia”, are o istorie puţin cunoscută.

Potrivit dr. ing. Gelu Kahu, istoria „Păpădiei” vine din anii în care la Galaţi se construia fostul INETOF. Maşina de prelucrat elicele navale a fost importată de la compania japoneză Nakashima, al cărei sediu era în oraşul Okayama. Aici a văzut tehnicianul Mircea Roibu „păpădia” originală, iar când s-a întors acasă, nu s-a lăsat până când nu a realizat, la Şantierul Naval Galaţi, o fântână arteziană similară. Astfel, cea mai cunoscută arteziană a Galaţiului are o soră geamănă tocmai în Japonia, la Okayama. De asemenea, puţini sunt cei care ştiu că, pe lângă Elicea (realizată în 1973) şi Păpădia asupra căreia ne oprim astăzi, Mircea Roibu a mai dat Galaţiului încă două lucrări de artă devenite simboluri: lucrările “Icar” (în 1988), amplasată în faţa sediului fostului Muzeu de Artă Vizuală şi Fântâna arteziană cu valuri din inox, intitulată “Valurile Dunării” (realizată în 1997), lângă Potcoava de Aur.

Cine a fost Mircea Roibu

Născut la 26 ianuarie 1935, gălăţeanul din Banat, cum i se spunea lui Mircea Roibu, cel ce a dat forme inedite oţelului, a absolvit Şcoala Tehnică Metalurgică din Reşiţa. A vizitat multe ţări: Rusia de patru ori, Iugoslavia, Germania, Japonia de 12 ori, China de 11 ori, Pakistan, Filipine, Emiratele Arabe, Singapore, Canada şi SUA. A fost autorul a 21 de brevete de invenţii în diverse domenii aplicate şi a avut peste 400 de inovaţii aplicate în industria navală şi siderurgică. A plecat dintre noi anul trecut, pe 26 noiembrie 2012, înainte de a-şi vedea împlinit ultimul proiect, o lucrare ce ar fi urmat să fie amplasată la Inelul de Rocadă.

„Îi plăcea să facă lucruri deosebite”

Soţia sa, Tunţi Roibu, ne-a declarat: „Era foarte mândru că era bănăţean, însă a venit de foarte tânăr la Turnătoria din Şantierul Naval din Galaţi. Având toate realizările aici, era foarte legat sufleteşte de Galaţi. Era un om veşnic în căutare de nou, un autodidact, studia foarte mult. Avea o sensibilitate aparte, îi plăcea frumosul şi îi plăcea să facă lucruri deosebite. Îi plăcea să îi bucure şi pe cei din jur şi considera că dacă el face ceva, face şi pentru ceilalţi. A fost foarte afectat în momentul în care un ziarist a scris despre Elice că este o relicvă comunistă. A suferit foarte mult pentru că acel om care a scris habar nu avea cum se face o elice şi cât a luptat el să facă aici, în România, elici navale şi cât a suferit în acele vremuri”.

Iarna, “puful” este curăţat

În opinia consilierului Marius Mitrof, de la Direcţia pentru Cultură, “Păpădia” sau “Puful de păpădie” (cum apare pe lista monumentelor din Galaţi) este unul dintre simbolurile oraşului: “Alături de Elice, Păpădia a devenit un punct de reper pentru întâlnirile gălăţenilor, “La Elice”, sau “La Păpădie” fiind clar delimitate în mentalul colectiv. Mai sunt şi alte “Păpădii” - fântâni arteziene în ţară, însă dacă istoria apariţiei ei în decorul urban al oraşului nostru este adevărată, poate fi un motiv de mândrie pentru gălăţeni, ceea ce reclamă şi grija pe care trebuie să i-o purtăm. În  ultimii ani, în apropierea iernii, autorităţile locale au devenit mai grijulii faţă de aceasta şi, întocmai ca şi planta, “Păpădia” trece printr-un proces de mentenanţă, în ateliere, unde multitudinea de ţevi ce alcătuiesc “puful” sunt curăţate de depunerile din apa cursă peste an, urmând ca din primăvară şi până toamna târziu să îşi reia locul şi să ne ofere clipe de satisfacţie prin frumuseţe şi răcoare”.

Din păcate, sistemul original de iluminat, care exista, iniţial, şi care sporea farmecul "Păpădiei", nu mai este funcţional astăzi, iar dalele de marmură din jurul lucrării poartă amprenta dureroasă a trecerii timpului.

Poate că ar trebui ca pe fiecare dintre sculpturile în metal realizate tehnic de Mircea Roibu să existe, totuşi, o plăcuţă pe care să fie trecut numele lucrării, anul realizării şi numele autorului. Măcar astfel să nu-l uităm pe cel ce ne-a dăruit nu una, ci patru lucrări-simbol pentru Galaţi.

Citit 9552 ori Ultima modificare Sâmbătă, 16 Noiembrie 2013 20:08

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.