Viaţa de familie, cu bune şi cu rele/ Rivalităţile şi geloziile dintre fraţi şi surori

Viaţa de familie, cu bune şi cu rele/ Rivalităţile şi geloziile dintre fraţi şi surori
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nu există familii cu copii în care să nu apară conflicte, mai rare sau mai dese, mai multe sau mai puţine. Aceste certuri infantile dintre fraţi şi surori se rezolvă, de obicei, în perioada adolescenţei. Totuşi, uneori, acestea continuă să existe şi la maturitate, deoarece micile rivalităţi din copilărie rămân bine imprimate în subconştient.

Chiar părinţii sunt sursa divergenţelor

Cel mai adesea, sursele rivalităţilor puternice dintre fraţi sunt chiar părinţii. Dacă ei nu se înţeleg bine, atunci nici copiii lor nu se vor împăca bine. Nu e un secret pentru nimeni că fraţilor care cresc într-un climat de iubire şi afecţiune le va fi mult mai uşor să se susţină între ei. Atunci când părinţii etichetează, fac comparaţii şi nu îi lasă pe copii să negocieze între ei, apar rivalităţi care îi pot învrăjbi pe viaţă. În mod curios, anumiţi părinţi imaturi chiar se implică în rivalităţile fraterne, punând mai degrabă paie pe foc în loc să stingă aceste conflicte. Aceştia ar trebui să ştie că cearta dintre fraţi este doar o modalitate a copiilor de a-şi regla conturile.

Nu intraţi în pielea judecătorului

Conflictele cele mai puternice apar în familiile cu doi copii care se nasc la diferenţe mai mari de cinci ani. În casele în care cresc mai mult de 3-5 copii, concurenţa se estompează. Pentru a porni cu dreptul în educaţia copiilor, părinţii ar trebuie să se străduiască să rămână echidistanţi şi să nu ia partea unuia sau altuia dintre copii. Mai târziu, atitudinea corectă este ca fiecare să fie încurajat în funcţie de personalitatea şi calităţile pe care le are.

Cel fragil, mai protejat

Greşelile în educaţie pornesc adesea de la idealurile pe care părinţii le proiectează asupra copiilor. Dacă sunt crescuţi cu ideea că unul este «frumosul», celălalt «deşteptul», copiii îşi vor asuma rolurile, le vor reproduce şi vor acţiona în consecinţă. Dificultăţi mai apar şi atunci când unul dintre copii are probleme de sănătate, iar tendinţa părinţilor este să îl protejeze excesiv.

Mezinul familiei îşi doreşte să fie centrul atenţiei tuturor, această dorinţă devenind o sursă inepuizabilă de competiţie între fraţi. Dar nu numai mezinul cere atenţie. Sunt copii care, prin natura lor, sunt înclinaţi spre competiţie şi spre a-şi gelozi fraţii (şi mai târziu prietenii sau partenerul de viaţă).

Totuşi, cum se face că şi într-un mediu familial sigur, care nu creează frustrare, rivalitatea şi competiţia dintre fraţi se manifestă, uneori chiar mult prea agresiv? Răspunsul stă în ceea ce cred copiii despre ceea ce li se oferă. Nu în bunuri materiale, ci în atenţie, grijă şi acceptare necondiţionată. Copiii încep să devină agresivi cu fraţii lor când cred că riscă să piardă atenţia adulţilor sau se simt excluşi.

Atenţie cum îi trataţi pe copii

De multe ori, din cauza ca îi tratam „la fel”, deşi ei sunt atât de diferiţi, le creăm copiilor senzaţia de insecuritate. Copiii sunt diferiţi şi, astfel, unici. Multi părinţi pică în capcana „la fel”, pentru a domola gelozia dintre fraţi - jucării la fel, fac lucruri, activităţi cu ei în acelaşi timp, oferă aceleaşi privilegii, aceleaşi reguli. Acest lucru este benefic numai dacă fraţii au aceeaşi vârstă, gen, aceleaşi interese, abilităţi, ceea ce se întâmplă foarte rar.

Citit 2244 ori Ultima modificare Joi, 21 Noiembrie 2013 17:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.