Gălăţeanca Gicuţa Bazgan este una dintre sutele de mii (poate milioane) de mame românce ce-şi împarte dorul pentru copiii săi aflaţi departe, în lumea mare. În vârstă de 57 de ani, doamna Gicuţa şi soţul său, Grigore Bazgan, au trei copii, unul mai talentat decât altul.
Fiica cea mare este Rodica Bazgan Costianu, artist plastic care a dus şi duce numele României peste mări şi ţări, din Galaţi la Braşov, Sibiu şi Sighişoara până în Germania, Irlanda de Nord, Franţa şi în multe alte părţi ale lumii. „După Rodica, fiica mea cea mare, urmează băiatul meu, Leonard Doru, care după ce a terminat Facultatea de Drept a lăsat totul şi a plecat la lucru în Spania. E o vreme care nu oferă prea multe posibilităţi. Acasă, în ţară, şi pe fondul acestor neajunsuri, trebuie să acceptăm că, acolo unde sunt, copiilor noştri le este mai bine. Din cei trei, doar fiica mea cea mică, Ana Maria, este cu noi, în ţară... Ea ne este acum alături şi, pornind de la dorurile pe care le port, mă gândesc şi la dorurile pe care le duc nenumăraţii părinţi care au câte un singur copil şi acela plecat în lumea mare, ca să se realizeze profesional şi social”, spune ca pentru dânsa doamna Gicuţa.
O mamă de profesie
Pensionară de câţiva ani, Gicuţa Bazgan a trecut prin multe încercări. Vreme de aproape trei decenii a lucrat ca macaragiu, „la înălţime”, pe platforma siderurgică. „Erau multe greutăţi şi înainte, dar parcă nu atât de acute ca astăzi. Deşi aveam trei copii, nu ne era greu să-i întreţinem şi să ne permitem şi noi să mergem într-un concediu de odihnă, la munte sau la mare. Practic, nu era an în care să nu plecăm să ne refacem forţele. Astăzi acest lucru este aproape imposibil pentru majoritatea familiilor de români care lucrează în ţară”, constată gazda noastră.
Cu Andrei, nepotul cel mic de mână, Gicuţa Bazgan mărturiseşte că, asemenea multor mame „de profesie”, întreaga sa viaţă a avut şi are un singur scop, acela de a le asigura confortul celor dragi. Este „specialistă” în a împărţi, chiar risipi, dragostea de mamă pentru copiii şi nepoţii săi. Din aceeaşi mare dragoste, în anii din urmă, doamna Gicuţa a fost nevoită să petreacă mult timp în Ardeal, alături de Rodica, unde a crescut-o pe nepoata ei, Elena. Ba chiar a învăţat câte ceva despre arta plastică şi despre icoana bizantină. „Până acum trei ani, când Rodica a plecat în Franţa, am avut grijă de Elena. Nu mi-a lipsit nicio expoziţie, mai ales cele din ţară, în special în zona Ardealului, unde a locuit fiica mea. Îi ştiu toate icoanele pe sticlă şi pe lemn”, spune mama Gicuţa.
Mai cunoscută la Paris
Deşi este din Galaţi, Rodica Bazgan Costianu este mai mult cunoscută în Ardeal şi la Paris, unde a ajuns cu ceva timp în urmă, „aproape pe nepregătire”, ne mărturisea, deunăzi, chiar Rodica. „Da, am pictat icoană pe sticlă, fiind influenţată de Şcoala de la Cincu şi de la Sâmbăta de Sus, din Braşov. Este o artă foarte dezvoltată în Transilvania şi cât am locuit la Braşov (unde a urmat a doua facultate, de Drept) nu am scăpat nicio ocazie în a face expoziţii de icoană cu sau fără vânzare. Icoana pe sticlă necesită o tehnică mai directă, simplă, dar pe mine m-a ajutat să merg mai departe şi să prind mai uşor meşteşugul icoanei pe lemn, tehnică ce necesită o mai mare pricepere, har şi cunoştinţe temeinice despre icoana bizantină; plus o viaţă mult mai aşezată”, mărturiseşte Rodica.
Calmă şi senină, tot povestind despre icoana bizantină şi, cu oarecare surprindere, despre cum lucrează Dumnezeu în viaţa noastră, tânăra cu faţa unui ascet - Rodica - ne spune că experienţa din România a ajutat-o să ajungă printre restauratorii de Chipuri Sfinte de la Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Paris, a românilor ortodocşi. Lecţia de la Sâmbăta de Sus a fost o posibilitate pentru gălăţeancă să arate mai bine (la Paris) faţa frumoasă a României.
În Franţa, Asociaţia Pariziană a Artiştilor Români
Rodica Bazgan Costianu - gălăţeanca din Paris în vârstă de 36 de ani - este una dintre prezenţele constante în lumea artei plastice franceze şi nu numai. Este absolventă a Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin" din Galaţi, promoţia 1995; a urmat Facultatea de Arte din Cluj şi cea de Drept din Braşov. În ciuda tinereţii, are un palmares impresionant, cu multe expoziţii, pe care şi l-ar dori mulţi plasticieni. Gălăţeanca este membră a UAP Paris şi a altor filiale din ţară. Importat, lucrările de artă plastică ale Rodicăi sunt cotate la casa de licitaţii Drouot. Pe lângă restaurarea unor monumente de patrimoniu din Franţa, gălăţeanca are şi multe premii internaţionale. La trei ani de la stabilirea în Franţa, alături de fiica sa, Rodica Bazgan Costianu duce şi aduce emoţia primei expoziţii pe care a avut-o la sediul Societe Generale din Paris.
Sosită pentru scurt timp în Bucureşti, pentru o expoziţie, Rodica nu a ezitat să dea o fugă la Galaţi şi de aici la Huşi, la bunici, locul copilăriei, al vacanţelor de odinioară, loc pe care-l poartă în suflet şi unde s-ar reîntoarce cu drag. Revenirea acasă i-a dat posibilitatea de a intra în legătură cu artiştii plastici români şi de a face planuri pentru viitoare expoziţii. „De puţin timp am înfiinţat Asociaţia Pariziană a Artiştilor Români aflaţi în Franţa. Îmi doresc ca în timp să pot să-i ajut pe plasticienii din ţară, pe scriitori, pe oamenii de cultură să facă o imagine mai bună României. Sportul, muzica, arta sunt modalităţi de a ne exprima ca popor, ca ţară. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă ca să arătăm că România are mulţi tineri talentaţi care merită puşi în valoare”, spune gălăţeanca.
