* Trei vânzători de flori cer administraţiei locale dreptul de a-şi continua activitatea
Unul cere înlesnire la plata celor peste 140 de milioane lei vechi pe care le are de achitat către primărie, altul cere să îşi poată reconstrui chioşcul de flori, demolat săptămâna trecută de primărie, iar altul solicită pur şi simplu dreptul de a vinde flori.
Fiecare din cei trei florari are câte o problemă nerezolvată cu primăria. Oamenii se plâng că nu sunt luaţi în seamă, că nu li se explică motivele pentru care sunt refuzaţi şi par de-a dreptul buimăciţi că administraţia locală nu le explică ce şi cum.
Profira Cotroşilă a mai venit la ziar, pentru a-şi spune păsurile şi la începutul lunii august. Are 14.000 de lei datorie pe care ar trebui să o plătească la primărie pentru spaţiul comercial deţinut în Micro 40 (1 Decembrie colţ cu Aurel Vlaicu).
Fără să achite suma, administraţia locală nu îi va elibera acordul de funcţionare, conform OG 99. Femeia nu ştie multă carte şi nici legile nu le cunoaşte bine. Atâta înţelege ea: „Primăria nu-mi dă aviz să vând, că am datorie. Dar eu nu mai fac vânzare bună de ani de zile acolo. Nu mai e vad în Micro 40, aşa că nu vând zilnic flori, ci doar la ocazie, de Sf Maria, la un 8 martie… De unde să-i dau atâţia bani? Nu am de unde!”.
Spune că ar plăti şi „în rate, mamă, că nu am de unde să dau toţii bani odată, numai să mă înţeleagă şi pe mine”. Femeia a scris şi administraţiei prezidenţiale, care i-a trimis răspunsul: „petiţia a fost trimisă la Primăria Galaţi”, adică de unde a plecat!
Maricel Caramalău este florarul din Micro 19 al cărui chioşc a fost demolat, cu mascaţii Poliţiei Locale, săptămâna trecută. Recunoaşte că are „vreo 200 de milioane datorie la primărie”, dar spune că le-ar achita şi el, în rate, „numai să mă lase să-mi fac chioşcul înapoi, acolo.
Mie mi-a demolat, dar alţii au tot în rând cu mine tarabe şi nu le face nimeni nimic, nu e femeia aia cu fructele acolo?”.
Deşi chioşcul i-a fost demolat tocmai pentru că era ridicat fără autorizaţie, dar şi pentru că a fost descoperit, în numeroase rânduri, vânzând flori fără acte de provenienţă, omul o ţine pe a lui: „ce să fac altceva decât să vând flori? Să dau în cap? Asta ştiu să fac”.
Nici Maricel nu ştie bine legea, dar dacă îl întrebi de dosare la primărie, scoate iute cel puţin patru, întocmite de la A la Z pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie a chioşcului. Pe toate însă e aviz negativ…
Geanina Caramalău nu are dosare. Nici chioşc. Geanina nu are decât un bebe care urmează să vină pe lume şi vrea licenţă pentru vânzarea florilor. „Primăria nu îmi dă licenţă. Nu ştiu de ce. Nu am amenzi, doar vreo zece milioane, că m-a prins că vindem fără acte, da o plătesc, nu-i problemă, numai să mă lase să vând”.
Cei trei sunt oameni simpli, fără carte. Poate chiar nu înţeleg de ce autorităţile nu îi mai lasă să vândă flori, poate doar mimează neştiinţa.
Un lucru este clar: dacă administraţia locală a luat decizia de a nu mai autoriza vânzarea florilor, ar trebui să o facă în mod public şi asumat. Ca să înţeleagă toată lumea, o dată pentru totdeauna cum şi de ce. Până la acel moment, toată povestea se va rezuma la o ţigăneală între florari şi primărie.
