Domnul Gigi Hurduc a venit la redacţie şi ne-a povestit că, în familia sa, ziarul se citea încă de când dumnealui avea doar patru ani. “Tata cumpăra ziarul Viaţa nouă, în fiecare zi. Nu ne lipsea niciodată. Pe tata l-au dat chiar pe pagina 1, cu poză, în 1958, când a participat la un miting electoral”, povesteşte cititorul nostru. Apoi, după Revoluţie, n-a pierdut nici un număr din "Viaţa liberă": “Eu, dacă nu-l citesc în fiecare zi, de la cap la coadă, degeaba l-am luat. Pot spune că mi-am dezvoltat memoria, am învăţat multe citind, toată viaţa mea, atât ziarul gălăţenilor, cât şi cărţi”, spune domnul Gigi, care acum are 59 de ani.
„Nu mă interesează un ziar care nu are legătură cu Galaţiul”
“Soţia mea se miră uneori când, la emisiunile televizate, la întrebări de cultură generală, eu ştiu mereu răspunsurile. Ţin minte, după ani de zile, ceea ce am citit. Am urmat LVA-ul la seral, din 1975. Apoi am lucrat ca operator cabină trailer, la Turnarea Continuă 3, în combinat. Aveam timp şi atunci să citesc ziarele. Cu mulţi prieteni am, adesea, discuţii în contradictoriu şi le spun: nu mă interesează un ziar care nu are legătură cu Galaţiul. În 2006, am colaborat foarte bine cu domnul Ion Manea, de la Social, îi aduceam articole pe care le publica în Viaţa liberă, cu problemele din cartierul Micro 19, unde locuiesc”.
Nepotul îi calcă pe urme
“Ziarul îmi place, cuprinde cam tot ce se întâmplă. Eu cresc un nepoţel, Andrei, care are acum 6 ani şi îi citesc în fiecare zi "Viaţa liberă", la fel cum îmi citea mie tata. Am chioşcul lângă mine şi îl cumpăr dimineaţa. E un tabiet pe care l-am moştenit de la tata. Toată lumea când întreabă de mine, soţia le răspunde: Gigel citeşte ziarul!”, mărturiseşte domnul Hurduc.
De-a lungul vieţii, a fost însoţit de noroc, fiind unul dintre câştigătorii constanţi la 6 din 49. Un autoturism Dacia, dar şi suma de 400 de milioane de lei, în 2006, au fost printre cele mai mari câştiguri ale sale. Bani pe care, însă, i-a împărţit: “Oricui a avut nevoie de bani, i-am dat, fără să-i mai cer vreodată înapoi”, spune, simplu, domnul Hurduc.
L-am întrebat pe cititorul nostru ce ar face dacă într-o zi n-ar mai exista "Viaţa liberă": “Nu cred eu aşa ceva!”, a venit răspunsul: “Ar fi o durere mare, ca atunci când mi-aş pierde cel mai bun prieten. În fiecare dimineaţă citesc ziarul, pe îndelete, din scoarţă-n scoarţă. Nu aş renunţa pentru nimic în lume la bucuria mea de-o viaţă!” conchide Gigi Hurduc, gălăţeanul căruia îi mulţumim pentru statornicia cu care ne citeşte de atâţia ani.
