Îndoliaţi, bântuiţi de licăririle lumânărilor aşezate pios pe banca de liceu a unui înger prea devreme plecat dintre ei. Aşa au început şcoala, după vacanţa de Crăciun, elevii clasei a XII-a G de la CNVA, colegii Nataliei Lupoae, fata care s-a stins într-un accident de maşină, petrecut în apropierea localităţii Soveja, chiar înainte de Revelion. În locul obişnuitelor istorisiri amuzante din vacanţă, în clasă domnea ieri o tăcere apăsătoare, sute de întrebări fără răspuns vâjâindu-le prin cap tinerilor vădit marcaţi. Încă nu-şi pot explica cum de s-a întâmplat ca petrecerea pe cinste pentru care se pregătiseră să se transforme într-una dintre cele mai dureroase amintiri din viaţa lor, care va umbri probabil multă vreme lumina artificiilor din nopţile dintre ani. Să regrete că s-au urcat la volan după numai câteva luni de când şi-au luat carnetul? Să regrete că au insistat prea mult pe lângă părinţi să-i lase să plece? Să condamne drumurile proaste din România sau nenorocul lor?
Din noianul de stări copleşitoare şi de incertitudini, un singur lucru pare să se ridice deasupra: soarta a fost nedreaptă cu Natalia, dar şi cu Lorena Damian, cea care va purta peste ani povara unei greşeli ireparabile.
„E trist că toate fetele care erau în acea maşină sunt de toată isprava. Nu meritau să li se întâmple aşa ceva”, ne-au spus câţiva colegi.
Nici Anca Ştefan, colega de bancă a Nataliei, aflată şi ea în maşina care s-a lovit de copac, dar nici Lorena Damian, şoferiţa de numai 18 ani, nu se aflau ieri la şcoală, deşi, din spusele colegilor, fizic sunt în afară de orice pericol, dar psihic au răni adânci.
„Lorena este distrusă. Ne-am întâlnit cu ea la Lieşti, la mormântarea Nataliei. Psihologul ei i-a recomandat să vină. Oricum, fiind în spital, a aflat de moartea Nataliei cu o zi înainte ca aceasta să fie înmormântată. A vorbit atunci cu mama Nataliei, care i-a spus că n-o consideră vinovată de ceea ce s-a întâmplat şi că nu va depune plângere împotriva ei. Ar fi cumplit să se aleagă cu dosar penal. Lorena e o fată cu capul pe umeri, nu e teribilistă, nu a făcut exces de viteză. Nu era la primul ei drum lung. Tatăl ei este instructor de şofat, ca urmare ştia să conducă destul de bine maşina. Nici un părinte nu s-ar fi riscat s-o lase, dacă nu s-ar fi bazat pe ea. E o greşeală care s-ar fi putut întâmpla şi unui şofer cu experienţă”, sunt de părere colegii.
„Au fost semne prevestitoare”
„Astăzi mi-a fost frică să ies din casă. În fiecare zi, mă întâlneam cu Natalia ca să vin la şcoală, deoarece stăm la blocuri vecine. Încă nu-mi vine să cred. Eu am aflat de accident de pe Facebook. Am văzut postări cu „Dumnezeu s-o ierte!” şi am crezut că sunt glume proaste. Am sunat-o imediat şi suna ocupat. Am telefonat şi Lorenei, dar nici ea nu răspundea. Mi-am dat seama că ceea ce apăruse pe Facebook era adevărat!”, spune Alexandra.
Neavând altă explicaţie mai bună, tinerii ne-au spus că probabil aşa i-a fost scris colegei lor să se stingă înainte de vreme.
„Mama Nataliei este vânzătoare la un magazin în Lieşti. Chiar cu o seară înainte să se întâmple tragedia, era să fie ucisă în timp ce se afla la serviciu, de o maşină care s-a izbit de magazinul în care lucra. În plus, în urmă cu două luni, când i-a murit bunicul, Natalia mi-a spus că nu i-ar plăcea ca la mormântarea ei să vină atât de multă lume străină. „Am să le spun părinţilor mei să cheme doar colegii şi prietenii, în cazul în care se va întâmpla să mor înaintea lor”, mi-a spus, fără măcar să aibă vreo bănuială că i s-ar putea întâmpla ceva. Vorbea doar la modul teoretic. Toate acestea au fost semne”, îşi mai aminteşte Alexandra.
95 de lampioane, 95 de vieţi dăruite Nataliei
În ciuda dorinţelor Nataliei, la mormântare a fost, alături de colegi şi de prieteni, multă lume impresionată de soarta ei crudă. Mai mult decât atât, oamenii şi-au dorit să lege cumva viaţa netrăită încă a tinerei de vieţile lor. După mormântare, seara, prietenii şi mai mulţi oameni din comună s-au mobilizat şi au înălţat spre cer 95 de lampioane luminoase, tot atâtea legăminte că îşi vor preţui dublu vieţile, ca şi cum ar trăi cumva şi în locul celei dispărute dintre ei.
„Eu admir foarte puţini oameni. Natalia se număra printre aceştia. Avea o minte sclipitoare, era foarte generoasă. Ajuta pe toţi colegii. Era genul de persoană care nu deranja pe nimeni, dar sărea întotdeauna în ajutor la nevoie. O iubeam ca pe sora mea şi-mi pare rău că nu i-am spus acest lucru cât era în viaţă”, ne spune înlăcrimată o colegă şi prietenă, Bianca Lescae.
Din rama îndoliată, privirile Nataliei parcă scrutează viitorul. Ce se va întâmpla cu visul ei de a deveni studentă la Psihologie? Cine va mai trăi cu sufletul la gură sutele de filme pe care nu a apucat să le vadă, cinefilă înrăită fiind? Cine le va însenina ziua colegilor şi prietenilor? Cine va putea ostoi vreodată durerea părinţilor ei?
Citeşte şi Tragedie în drum spre Revelion: O adolescentă din Galaţi a murit într-un teribil accident
