„În lume nu sunt decât patru arbitri care au participat la trei campionate mondiale consecutive. Eu sunt unul dintre ei”, aşa îşi începe povestea cel mai mare arbitru român din toate timpurile, Nicolae Rainea. „Nu-mi place să vorbesc despre mine că nu-i elegant şi sportiv, dar dacă presa a făcut clasamente, nu-i contrazic. După evidenţa lor am 268 de meciuri în Liga I, 145 de meciuri internaţionale, şi cu totul vreo 1.500 de meciuri arbitrate. Am arbitrat chiar şi la Penitenciarul Galaţi, o finală. A fost ceva inedit şi pentru mine! Pe lângă cele trei campionate mondiale: 1974 – Germania, 1978 – Argentina, 1982 – Spania, am mai participat la Campionatul European din Italia, unde am condus şi finala Belgia - RFG, am fluierat încă patru finale continentale şi trei finale balcanice”, îşi face nea’ Nicu „inventarul” celor 25 de ani de arbitraj din care 18 ani pe lista FIFA.
Poreclit „Locomotiva din Carpaţi” sau „Mister Cooper”, Nicolae Rainea, care va împlini anul acesta, pe 19 noiembrie, 81 de ani, are o impresionantă colecţie de fanioane, cupe, insigne, plachete, însemne de tot felul, tricouri, mingi, pe care le puteţi admira la Muzeul „Casa Colecţiilor” de la Farmacia Ţinc.
Un pumn în nas
Nicolae Rainea şi-a început cariera sportivă în Brăila, oraşul natal, cu box. N-a durat decât două-trei săptămâni, şi un pumn în nas l-a săturat de box. A început să joace fotbal cu mingi de cârpă. „Furam ciorapii mamei îi umpleam cu cârpe, îi prindeam cu ace de siguranţă şi jucam. Până m-a văzut un antrenor şi mi-a spus: «Măi, tu să vii la fotbal că te pricepi!»”. A jucat în Liga a III-a, în perioada 1946 - 1957, dar problemele de sănătate l-au silit să abandoneze. În arbitraj a ajuns din întâmplare. „M-am dus într-o zi la un meci la Bârlad şi m-a văzut un arbitru, Solomon Dascălu. Nu-i venise un asistent, un arbitru de tuşă, şi mi-a spus: «Ia vino-ncoace, ia tu fanionul ăsta şi când iese mingea, arăţi că a ieşit mingea». «Da’ n-am mai arbitrat!». «Lasă, mă, că te uiţi la mine şi iese bine»”. A ieşit atât de bine încât l-au chemat la Şcoala de Arbitraj, iar în 1959 a obţinut calificarea de arbitru: „Am urcat din treaptă în treaptă: în ’62 – arbitru în Liga a II-a, în ’ 65 – arbitru în Liga I, iar din 67 - arbitru pe lista FIFA”.
Cartonaş galben, cartonaş roşu
Ajuns la al cincilea mandat de consilier local PSD, Nicolae Rainea nu se desparte nici la şedinţele legislativului de cartonaşele galben şi roşu, iar cu ani în urmă, când aleşii întârziau să revină din pauză la şedinţă, fluiera începerea „jocului”. În cariera de arbitru n-a ţinut evidenţa cartonaşelor roşii şi galbene: „Am fost riguros pentru că armata m-a disciplinat extraordinar. Am absolvit Şcoala Superioară de Ofiţeri de la Sibiu şi apoi Şcoala de Maiştri”. Printre numele sonore ale fotbalului, care au primit cartonaş galben de la Rainea se numără Platini, Paolo Rossi, Gentile, Maradona, Kempes şi Ardiles.
„Blatul? Se foloseşte la tort”
I-am lansat o provocare reputatului arbitru. Să ne definească termenul „blat” în fotbal. „Blat? E aluatul care se foloseşte la tort sau la alte dulciuri. Iar dacă înainte de meci veneau la mine să-i ajut le spuneam: «Vreţi ajutor? Faceţi cerere la CAR!»”. „În viaţa mea n-am putut să mă ataşez sufleteşte de nicio echipă. Dacă mă uit la un meci, ţin cu oricare echipă care joacă frumos şi practică un fotbal curat”, mărturiseşte Nicolae Rainea. În 1984, din cauza limitei de vârstă, s-a retras din arbitraj, dar a devenit observator UEFA. După un palmares de 60 de meciuri observate în Europa, în 2004 a trebuit să se retragă tot pentru limită de vârstă. A fost în perioada 1990-1992 instructor FIFA. Acum este preşedintele Asociaţiei Judeţene de Fotbal Galaţi şi preşedintele de onoare al Comisiei Centrale a Arbitrilor.
„Fotbalul, o industrie”
„În 1952, când am ajuns eu la Bârlad, erau 12 echipe în campionatul orăşenesc. Acum nu găseşti 12 în tot judeţul! Ce a realizat fotbalul românesc în ultimii 25 de ani? Fotbalul, în momentul de faţă, e o industrie care urmăreşte cu totul şi cu totul alte interese. Fotbalul a fost creat pentru spectacol. Acest spectacol nu mai este la ora actuală! În 2016 se împlinesc 30 de ani de când nici un arbitru român n-a fost la un campionat mondial. Ce părere aveţi? Noi încă nu avem arbitraj profesionist. Din punct de vedere al cerinţelor e profesionist, din punct de vedere al retribuţiei şi rolului în societate nu suntem profesionişti”, spune, dezamăgit, Nicolae Rainea.
Sfat: să nu cedeze!
Nicolae Rainea este invitat să susţină cursuri de arbitraj şi autorul a trei cărţi: „Fotbalul şi cavalerii fluierului”, „Dincolo de dreptunghiul gazonului”, „A fost odată… un arbitru român”. I-am cerut reputatului arbitru un sfat pentru cei care fac primii paşi în arbitraj. „E uşor să dai sfaturi, e mai greu să le urmezi. Avem sfătuitori în ţara asta, slavă Domnului, suntem o ţară de prea mulţi deştepţi, încât o să ajungem să importăm proşti! Ce sfat să le dau tinerilor arbitri: să fie serioşi, să facă cu plăcere ceea ce fac, şi indiferent ce se întâmplă, să nu cedeze psihic şi nici din alte puncte de vedere”.
Carte de vizită
Nume şi prenume: Rainea Nicolae
Vârsta: 80 de ani
Stare civilă: căsătorit, doi copii
Ocupaţie: preşedintele Asociaţiei Judeţene de Fotbal Galaţi şi preşedintele de onoare al Comisiei Centrale a Arbitrilor.
Palmares: a arbitrat trei campionate mondiale consecutive şi finala în şase competiţii fotbalistice diferite: Campionatul European, Cupa Campionilor, Supercupa Europei, Cupa UEFA, Cupa Balcanică şi Cupa României
Distincţii: Cetăţean de Onoare al municipiului Galaţi, Ordinul „Serviciul credincios în grad de cavaler” şi Ordinul „Serviciul credincios în grad de ofiţer”.
