Dacă Bucureştiul era numit pe vremuri Micul Paris, iar Galaţiul putea fi considerat o mică Veneţie, iată că un „peisaj” central ne plasează mai degrabă într-o mică Italie, şi nu una recentă, ci una de film neorealist, cu rufe întinse la uscat printre frumoase ruine romane.
Locatarii acestei case impozante de pe strada Gamulea, excelent întreţinută, cu blazon la balcon, dar nu clădire de patrimoniu - au găsit o soluţie pentru a-şi usca, în curte sau în interior, rufele expuse în balcoane contrastând brutal cu nobleţea arhitectonică. Ce-i drept, nu era la uscat şi lenjerie intimă…
Legile în vigoare şi regulamentele consiliilor locale nu spun explicit ceva despre rufe, ci doar preîntâmpină intervenţiile la construcţia propriu-zis - şi clădirea de faţă având un balcon închis cu materiale moderne, pe latura dinspre str. Domnească...
Legea 422/ 2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, menţionează că zonele de protecţie a monumentelor istorice „asigură percepţia nealterată” a monumentelor, toată strada Domnească fiind protejată astfel, fiind un ansamblu urban trecut pe Lista monumentelor istorice judeţene. De altfel, anul trecut, printr-o acţiune a Direcţiei pentru Cultură a judeţului, cu voluntari ai asociaţiei „Blocul Ţiglina”, locuitorilor din zonă li s-au distribuit pliante prin care li se explica faptul că nu este permis să intervină cu reparaţii, adăugiri sau demolări fără o documentaţie aprobată în prealabil.
Chestia cu rufele rămâne o problemă de bun-simţ, care se loveşte însă de nevoia de spaţiu a locatarilor. Aşa că, până se va găsi o soluţie de mijloc, vom vedea şi arhitectură frumoasă, şi rufe la uscat!
