Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
3 comentarii

Micuţă de statură şi subţire ca o trestioară, Misha Diaconu degajă totuşi o forţă din întreaga sa fiinţă, forţa cu care reuşeşte să stăpânească metalul care prinde suflet, aripi şi gingăşie sub mâinile ei. Cu mănuşi de meşter până la cot, cu ochelari de protecţie şi cu flexul în mână, e o apariţie neobişnuită. Speciale sunt şi lucrările sale, monumentale, viguroase, dar în mod ciudat delicate şi senzuale, acesta fiind singurul lucru în comun cu firicelul de fată care le plăsmuieşte.
"Fierul îmi dă sentimentul că nu am nicio limită. Poate prelua forţa pe care vreau s-o dau unei lucrări. Chiar dacă unii îl văd rece, eu îi pot da o căldură pe care puţini reuşesc să i-o descopere", îşi începe ea povestea. E gălăţeancă de-a noastră. Primul contact cu arta l-a avut în liceu, la clasa a IX-a, la "Dimitrie Cuclin", la secţia de ceramică. Mai târziu a atras-o transparenţa sticlei, dar la facultate, la Bucureşti, cuptoarele erau stricate şi s-a mutat la secţia metalo-plastie, pe care a absolvit-o în 2004.
Mânuieşte cu o siguranţă incredibilă ustensile tipice bărbaţilor: "Sudura a fost o dorinţă foarte mare. Nu-mi place să stau după alţii. Aşa că a trebuit să învăţ să lucrez. M-a prins flama, n-am dormit nopţile, pentru că pe vremea aceea nu ştiam să mă protejez. Tremuram toată şi de frică şi de emoţie. Emoţii mai am şi acum, după atâţia ani, când lucrez cu flexul, deşi am căpătat foarte multă experienţă. Nu-ţi trebuie forţă fizică, doar pasiune şi răbdare", povesteşte ea ca un meşter versat.

Video: Galeria Imbold

Autoarea celui mai mare cal din România

La 32 de ani, Misha a început să se bucure de foarte mult succes. A participat la mai multe expoziţii de grup, iar anul trecut Galeria Imbold din Capitală (care se ocupă de promovarea ei) i-a organizat prima expoziţie personală. A avut lucrări la Palatul Parlamentului, la Curtea Veche, la Palatul Mogoşoaia. Lucrările sale au impresionat publicul şi curatorii, astfel că a fost invitată o lună de zile să lucreze în Austria. În urma taberelor de sculptură din Parcul Titan, i-au rămas expuse permanent două lucrări – Numen – un înger uriaş - şi Calul Titanilor, cea mai mare statuie ecvestră din România, care are nu mai puţin de şapte metri. La Galaţi, are la Muzeul de Artă un violoncel, o bijuterie de mărime impresionantă.
Cu tot succesul pe care-l are, recunoaşte cu sinceritate, că se trăieşte greu din artă. Prin urmare, lucrează garduri şi porţi din fier forjat. E căutată de „case mari” şi se mândreşte cu faptul că a primit o comandă chiar şi pentru o reşedinţă a unui român de la Cannes. 

Citit 3424 ori Ultima modificare Vineri, 07 Martie 2014 16:31

3 comentarii

  • postat de Cristina Duminică, 06 Aprilie 2014 13:45 109.102.48.*** Link la comentariu
    0
    1

    Dle Dragomir, cu multi oameni care au atitudinea dumneavoastra probabil nici nu vor fi promovati altii...este pacat sa aveti comentarii rautacioase cand vine vorba de arta si de munca unui om...traim intr-o tara in care arta nu este ceva apreciat suficient, nu avem aceasta cultura...fiecare artist are in spate ore multe de studiu si munca...daca ati vazut mai mult decat atat ok...limitati-va la atat...

    Raportează
  • postat de mitica dragomir Duminică, 09 Martie 2014 12:34 5.13.138.*** Link la comentariu
    3
    1

    Sunt multe femei care stiu sa faca la fel de bine ceea ce faci tu, dar nu au avut parte de sponsori si promovare . Viziteaza un santier naval : Mangalia , Constanta , Galati , etc. si vei gasi cel putin o duzina de M. Sunt artisti de sex feminin care toarna opere de arta , dar au ramas niste cvasianonimi. Multumim dar am vazut mai mult de atat .

    Raportează
  • postat de cosmin Duminică, 09 Martie 2014 02:49 5.13.159.*** Link la comentariu
    1
    0

    BRAVOOOO

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.