Ar fi trebuit să fie o după-amiază blajină de sâmbătă, în care oamenii să-şi vadă liniştiţi de vieţile lor. Însă liniştea locatarilor de la G-urile din Micro 18 a fost tulburată de un incident sângeros în care un om cumsecade şi-ar fi putut pierde viaţa. La ora 19.00, urmele bătăii erau încă evidente, deşi victimele erau de mult duse la spital. Gloanţe pe jos, poliţişti forfotind încoace şi-acolo, vânaţi de camerele televiziunilor, sosite în grabă la faţa locului.
„Murea cu zile sub ochii noştri”
În faţa blocului G8 - o imensă baltă de sânge. Locatarii privesc parcă hipnotizaţi spre ea. Li se citeşte spaima şi înfrigurarea pe chipuri.
„Curgea din el ca din arteziană –povesteşte doamna Sica de la etajul I, mama unuia dintre băieţii care fuseseră pescuiţi de poliţie drept martori. Odată l-am văzut cum se învineţeşte la faţă şi m-am speriat. Am zis că-i pe ducă”.
„Noroc cu Mariana de la G10 că s-a dezmeticit şi a cerut ceva ca să-l lege. A rupt un şiret de la hanoracul unei fete, un alt bărbat i-a dat cureaua, altul a venit cu maşina, eu am aruncat o pătură să-l aşeze pe ea să-l ducă la spital. Toţi vecinii sunau disperaţi la Salvare. Dar a venit mai târziu, noroc că ne-am mobilizat repede că altfel ar fi murit omul sub ochii noştri, săracul”, continuă să povestească femeia, în timp ce turna o găleată mare de apă şi încerca să măture sângele scurs din belşug pe trotuar.
Un alt vecin privea toată scena cu un aer sumbru, trăgând cu nesaţ dintr-o ţigară: „Putea fi oricare dintre noi în locul lor. Ne omoară ca pe vite în mijlocul străzii şi nu ştim de ce…”
Istoria sângeroasă a străzii
Spaima e şi mai mare pentru că nu e prima dată când locatarii de la G-uri au asistat la asemenea scene. Acum şapte ani, o femeie s-a aruncat de la etajul 10, acum doi ani la un bloc vecin a căzut acoperişul şi era să nenorocească pe viaţă o copilă nevinovată, care stătea în staţie cu părinţii.
În urmă cu trei ani, la două scări mai încolo, la G 6 a fost tăiat cu sabia un alt tânăr. N-a mai ajuns viu la spital, spre deosebire de vecinul Streşină Traian - îşi aduc aminte oamenii.
Iar în urmă cu câteva săptămâni, alţi doi tineri, unul dintre ei Cristi – cel care era de fapt căutat de golani, au fost bătuţi de galeria stelistă chiar în scara blocului pentru că au avut curajul să afişeze nişte steaguri ale echipei Oţelul.
„Doamne, ce vremuri trăim”
„Îi creşti dintr-un boţ de carne şi ţi-i omoară. Tu îl vezi cuminte acasă, dar nici nu ştii ce face el pe stradă. Doamne, ce vremuri trăim”, spune mama lui Cristi, care abia aflase de la televizor că de fapt pe fiul ei îl căutau golanii să-l bată.
Îi tremura bărbia şi ar fi plâns dacă nu ar fi fost atâta lume împrejur. Cu ochii înspăimântaţi, cerceta strada să vadă când vine copilul de la poliţie unde fusese dus ca martor.
De la un puştiulică află şi motivele pentru care îl căutau pe Cristi derbedeii. Nu făcuse nimic rău, încercase să ia apărarea unei fete. Dar asta nu pare s-o liniştească.
Încet – încet, după adunarea probelor, oamenii legii îşi iau tălpăşiţa. La fel şi ziariştii. Cei care au rămas în stradă până târziu au fost vecinii celor două victime, care nu-şi mai găseau liniştea în propriile case.
