Să nu ne mire că, necultivând sentimentul istoriei reale a acestor locuri, nici nu ne pasă dacă alţii se produc chipurile artisitic nu numai pe zidul clădirilor istorice recondiţionate trudă şi mari cheltuieli, varul proaspăt fiind parcă o invitaţie la mâzgâleală, dar şi soclul statuilor parcă numai bune să scriem pe ele ca în latrină. Sigur, ştim şi noi câţiva ani de domnie şi nişte nume, dar, dacă întrebi zece gălăţeni, numai câţiva îţi vor spune câte ceva, vag, despre Costache Negri, fostul pârcălab de Galaţi şi ambasador al Ţărilor Române la Constantinopol, cu răspunderi uriaşe acolo şi la Viena, cel mai important diplomat român al vremii sale – „primul diplomat al Principatelor Române”! Propus domn al Moldovei, a renunţat, ca să facă posibilă Unirea. A fost omul în conacul căruia s-au întâlnit pe ascuns renumiţi oameni de stat, pe vremea când se punea la cale Revoluţia de la ´48 şi Unirea din ´59. Fără Negri şi Mânjina sa este greu de imaginat Unirea care a urmat! Nu s-a născut aici, însă aici ne-a dat totul, energia şi averea a pus-o la mijloc; acum îi mâzgălim statuia „pictată” şi de păsări…
Spiru Haret, reformatorul Şcolii româneşti, ministru al Instrucţiunei Publice, răspundea propunerii edililor gălăţeni de a da numele lui Gheorghe Asachi Şcolii normale din oraşul nostru, cerând să se numească Negri. De altfel, Negri a dat o vreme şi numele Pieţei Regale în care statuia a fost ridicată până la distrugerea oraşului în 1944 nu departe de amplasamentul actual. Personalitatea sa este însă astăzi necunoscută – să te mai miri că vandalii nu au strângeri de inimă? Acum, un „binevoitor” a „pictat” (de fapt, a folosit un şablon, procedeu rapid care îţi permite să nu fii prins „pictând”) figura unui tânăr „de culoare” şi altcineva a mâzgâlit, cu roşu chiar, soclul statuii scăpate prin minune dintr-o piaţă complet distrusă de bombe în ´44! Cu Istoria locală predată de mântuială sau deloc, cu lipsa de interes din familie, copiii învaţă să se exprime şi să lase nu semne, ci scrijelituri!
