* Pe vremea Revoluţiei din 1848, pescarii gălăţeni de la Mila 80 se închinau aici * Inundaţii repetate şi umezeala perpetuă au făcut ca sfântul lăcaş să ajungă în suferinţă, iar umezeală să-i îmbibe pereţii * Reabilitarea începută în anul 2009 luminează, însă, pe zi ce trece, faţa sfântului lăcaş * Vizitând biserica şi studiindu-i trecutul şi prezentul, aflăm mai multe despre identitatea noastră, a gălăţenilor, dar şi despre ortodoxia secolelor trecute * Pentru enoriaşii din Valea Oraşului, urmează o perioadă cu o mare încărcătură spirituală
Parohia Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din Port, din preajma Liceului Tehnic de Marină, este una dintre cele mai mici din oraş. E mare, însă, inima creştinilor care se adună aici, sub păstorirea părintelui Nelu Gheorghiţă. În postul care începe duminică şi care durează până pe 28 iunie – preziua hramului, adică ajunul prăznuirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel - creştinii din această parte a Văii Oraşului se pregătesc pentru activităţi filantropice, pentru acţiuni educative şi, bineînţeles, pentru momente liturgice care să le aducă linişte şi curăţenie în suflete.
Un capitol al istoriei ortodoxiei gălăţene
Chiar dacă acum se ridică între blocuri turn, Biserica Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, înregistrată, urbanistic, la numărul 68 de pe Strada Sindicatelor, este seculară. Construcţia sa a început în 1846 şi, potrivit informaţiilor istorice, este ctitoria comunităţii pescarilor de la Mila 80 a Dunării. Potrivit unora dintre sursele vremii, zidirea s-ar fi bucurat inclusiv de contribuţia bănească a domnului Mihail Strudza şi a prinţului Alecu Sturdza, aflaţi în trecere prin Portul Galaţi, în perioada în care se construia lăcaşul. E destul de probabil să fi fost aşa, dat fiind faptul că Mihail Sturdza - deşi descris de adversarii politici din epocă drept „lacom de bani şi josnic” - era un om instruit, un promotor al dezvoltării infrastructurii şi un conducător care, ales sub protecţia turcilor, venea la conducere după o perioadă de maximă influenţă rusească. Dealtfel, Sturdza devine sferei ruseşti de influenţă, deci unei lumi cu puternice rădăcini ortodoxe.
Din păcate, multe dintre datele precise legate de evoluţia precisă a bisericii şi a unora dintre icoanele şi obiectele de cult folosite la slujire nu s-au păstrat. Există informaţii legate de comandarea clopotelor ruseşti şi de proprietatea unora dintre icoane. Icoana sfinţilor ocrotitori ai bisericii, spre exemplu, datează din 1873 şi, cel mai probabil, a aparţinut bisericii Sfinţilor Apostoli.
Există aici şi alte icoane care fie au fost pictate la mijlocul secolului al XIX-lea, fie sunt mai vechi, iar în urmă cu un secol şi jumătate şi-au primit doar învelişul metalic protector, datat 1860 sau 1863. Părintele paroh apreciază că parte dintre aceste icoane ar fi putut fi donate de alte comunităţi de creştini care au vrut să ajute parohia Sfinţilor Apostoli în anii de inundaţii grele, în care, cel mai probabil, apa se ridica mai sus de un stat de om, în biserică.
Doar de la târnosire şi până la începutul secolului XX apa a intrat de trei ori în biserică, făcând prăpăd. Pridvorul este adăugat, dar uşi mari din lemn care se zăvorau straşnic există încă. Parţial, aceste elemente vor fi păstrate în procesul de reabilitare a bisericii.
Lucrările de înnoire continuă
Reablitarea bisericii a început, cu binecuvântarea chiriarhului locului, în anul 2009. S-a făcut, mai întâi, consolidarea edificiului, aşa cum era firesc. S-a lucrat de la subtraversarea fundaţiei până la fixarea zidurilor. Acoperişul cu formă specifică arhitecturii ortodoxe slave, a fost reabilitat în totalitate. Şi interiorul bisericii se afla într-o stare destul de precară, înainte de începerea reabilitării. Pereţii erau acoperiţi până la mijloc cu un lambriu din lemn, care a păstrat umezeala în pereţi. Din informaţiile de până acum, sfântul lăcaş nu a fost niciodată pictat, pereţii fiind doar acoperiţi cu vopsea. Problemele legate de starea zidurilor s-au rezolvat, în mare parte, folosind un sistem de hidroizolaţie mai puţin obişnuit. Este vorba despre utilizarea unor batoane de silicat de potasiu care, introduse în zid, în orificii special create la distanţe prestabilite în conformitate cu indicaţiile specialiştilor, a asigurat o izolaţie de calitate superioară celei clasice, bazate pe intervenţia masivă la nivelul peretelui. Se lucrează, încă, inclusiv la acest capitol, ne spune părintele Nelu Gheorghiţă.
Întreaga biserică a căpătat un aer nou, care nu-i ascunde însă frumuseţea, ci i-o îmbogăţeşte. Ritmul în care se pot face lucrările de reabilitare depinde, evident, şi de bani. An de an, Consiliul Local a mai alocat câteva zeci de mii de lei anual şi pentru acest sfânt locaş, iar chiverniseala specifică bisericilor mici a făcut ca lucrările să nu se întrerupă şi fiecare nou calendar să lumineze tot mai mult faţa bisericii.
În post, înainte de hram
În săptămânile care vin, activitatea liturgică se intensifică, în biserica Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Se va face, după rânduială, Sfântul Maslu, iar credincioşii locului, sub coordonarea părintelui paroh, vor face şi vor distribui pachete cu alimente pentru sărmani. Cum Sfinţii Apostoli sunt şi ocrotitorii întemniţaţilor, în măsura în care specificul instituţiei de detenţie le va permite accesul, enoriaşii din Valea Oraşului vor merge şi la penitenciar, cu daruri de primă necesitate pentru deţinuţi. Se vor desfăşura, ca în fiecare an, acţiuni educative şi la Liceul de Marină.
