Cam de două săptămâni, am primit la redacţie sesizările mai multor gălăţeni care au constat pe propria piele, a copiilor sau a animalelor lor de companie că vegetaţia parcurilor din urbea noastră este plină de căpuşe. Între timp însă a început o campanie de dezinsecţie şi dacă aceasta vizează şi stârpirea căpuşelor rămâne să aflăm şi să vă informăm într-un articol pe această temă.
Până atunci, însă, este important să vă protejaţi, deoarece muşcăturile acestor insecte prezente în număr mare în parcurile prin a căror iarbă zburdă copiii şi animalele, pot fi nu doar extrem de neplăcute, ci şi periculoase.
Micii vampiri
Hrănindu-se cu sângele nostru şi al animalelor, căpuşele provoacă reacţii alergice şi inflamatorii, transmit germenii unor boli grave. Căpuşa adultă parazitează animalul, se hrăneşte cu sângele acestuia şi când „şi-a făcut plinul” se desprinde, căzând în mediul înconjurător. Urmează faza depunerii ouălor din care ies larve care trebuie să găsească o gazdă pentru a se hrăni la rându-le cu sânge şi a ajunge căpuşe adulte. Singura cale de a parazita o nouă gazdă este contactul fizic (ele nu sar, nu zboară, dar se ataşează de corpul victimei). Se găsesc de obicei în iarba înaltă (sau pe spatele frunzelor arbuştilor) şi de acolo prin atingere se agaţă de tegumente.
Pot transmite boli grave
Pe lângă meningoencefalită, căpuşele pot transmite şi boala Lyme, o afecţiune infecţioasă nevindecabilă. Odată instalată, maladia Lyme este cumplită, fiind cunoscută şi sub numele de „boala cu 1.000 de feţe", din cauza simptomelor care deseori pot fi confundate cu cele ale altor afecţiuni. Totul începe ca o simplă răceală, dar poate ajunge la manifestări neurologice extrem de grave.
Europa este invadată deja de căpuşe. În Letonia există păduri care sunt interzise publicului din cauza invaziei de căpuşe şi a riscului mare de infectare cu bacteria Borrelia burgdorferi. La noi, sunt recunoscute deja anumite zone endemice, judeţe precum Cluj, Arad, Sibiu. Deşi România este cuprinsă în zona de răspândire a bolii Lyme, această afecţiune nu este recunoscută şi diagnosticabilă pe plan naţional.
La animale, după patru zile de la fixarea pe piele, capuşele pot provoca paralizia şi moartea prin blocarea respiraţiei.
Cum ne putem feri de căpuşe?
Când mergeţi în drumeţii sau la iarbă verde, purtaţi ciorapi lungi (trei sferturi) sau pantaloni şi chiar bluze cu mânecă lungă. Verificaţi-vă pielea de fiecare dată când ajungeţi acasă. Pentru animalele de companie, medicul veterinar vă va sfătui care sunt cele mai bune produse insecticide care pot ţine la distanţă aceşti paraziţi.
Cel mai important sfat!
Dacă depistaţi o căpuşă pe piele, mergeţi la UPU, unde personalul de la Urgenţe Chirurgicale o va desprinde în deplină siguranţă, cu o pensă, fără să o zdrobească şi deci fără riscul infectării. Totuşi, dacă sunteţi într-o drumeţie şi nu aveţi această posibilitate, încercaţi să o desprindeţi apucând-o cu degetele protejate de o batistă, şerveţel, niciodată cu mâna descoperită.
Căpuşa trebuie prinsă cat mai aproape de segmentul bucal (partea cu care se agaţă de piele) şi nu de corp deoarece prin presare fluidul toxic din interiorul ei va fi împins în organismul gazdă. După înlăturarea insectei muşcătura va fi obligatoriu dezinfectată.
