* Cum autorităţile întârzie să le ofere condiţii decente, oamenii speră că vor primi ajutorul oamenilor cu suflet mare
O adevărată lecţie de viaţă vine din partea unei familii gălăţene care reuşeşte să învingă lupta cu sărăcia în fiecare zi. Doi adulţi şi cinci copii cu vârste cuprinse între 7 şi 16 ani reuşesc să supravieţuiască cu mai puţin de 800 de lei pe lună. Sacrificiile sunt însă foarte mari. Se înghesuie cu toţii într-o casă cu două camere, unde pereţii nu mai au mult până să se dărâme. Nu au baie sau un robinet în casă, se spală la furtun, în curte.
La 35 de ani, Mihaela Ţaga face eforturi disperate ca să le ofere copiilor condiţii omeneşti de viaţă şi să îşi îngrijească soţul, imobilizat la pat. Nu a avut o copilărie fericită, dar a sperat că îşi va putea întemeia un cămin liniştit şi va scăpa de chinurile la care era supusă zilnic de tatăl ei. "Noi am fost şapte copii la părinţi. Am trăit de pe o zi pe alta. Tata era alcoolic şi ne bătea mai mereu. L-am cunoscut pe soţul meu, Vasile Ţaga, când ieşeam cu prietenii şi am crezut că, dacă ne căsătorim, ne vom întemeia propriul cămin şi voi scăpa de necazuri. Mi-aş fi dorit un altfel de viaţă pentru copiii mei. Din păcate, nu am reuşit să le asigur nici strictul necesar”.
Capul familiei nu poate munci, din cauza bolilor de care suferă: diabet, ciroză hepatică şi epilepsie, iar mama munceşte cu ziua pe unde apucă, pentru a le asigura micuţilor hrana.
Gunoi până la brâu
Înainte de a primi locuinţa de pe strada Griviţei, familia Ţaga a locuit pe strada Alexandru Ioan Cuza, nr. 23, dar clădirea era foarte degradată, iar în cele din urmă pereţii şi tavanul au cedat. "În momentul în care s-a dărâmat casa, copiii erau înăuntru. A fost o minune că au scăpat teferi. Am fost trimişi la adăpostul de noapte, unde trăiam printre beţivi, gândaci şi şobolani. Eu mă gândesc în primul rând la copii".
Ajutaţi de avocata Andreea State, au reuşit să primească o nouă locuinţă, pe strada Griviţei. Din nefericire, optimismul le-a dispărut în momentul în care au văzut unde vor fi nevoiţi să locuiască. "Când am ajuns aici, gunoiul ajungea la brâu. Mi s-a rupt sufletul când băiatul cel mare m-a întrebat unde i-am adus şi cum vor trăi. Primăria ne-a promis că ne va oferi sprijin pentru reabilitare. Deşi am depus numeroase cereri, nici până astăzi nu a venit nimeni. Mi-e teamă că într-o zi va cădea o cărămidă în capul copiilor”, ne-a mai spus, necăjită, mama celor cinci copii.
Clemenţa primarului
Am încercat să aflăm, de la Primărie, dacă autorităţile sunt dispuse să-i ajute. "Familia la care faceţi referire a beneficiat de o nouă locuinţă socială, datorită clemenţei de care a dat dovadă primarul Marius Stan. Chiriaşii respectivi au fost pe punctul de a fi evacuaţi, din cauza datoriilor foarte mari acumulate, existând în acest sens o hotărâre de instanţă definitivă. Pentru că şi-au plătit datoriile restante înainte de a se trece la executarea silită şi pentru că familia are mai mulţi copii minori, primarul Marius Stan a decis să mai acorde o şansă acestei familii, cu condiţia să semneze un angajament prin care se obligă ca, de acum încolo, să îşi plătească lunar chiria şi utilităţile. Imobilul în care s-au mutat oferă condiţii bune de trai, fiind necesare unele reparaţii la anexe. Aceste reparaţii vor fi executate în funcţie de disponibilităţile bugetare", ne-a comunicat Emanuela Turcu, purtătorul de cuvânt al Primăriei.
Mamă, instalator şi medic
Mama încearcă din răsputeri să le asigure copiilor condiţii umane, mâncare şi rechizite. Viaţa ei este zilnic o luptă de când bărbatul s-a îmbolnăvit. A încercat să improvizeze o toaletă, dar copiii sunt nevoiţi să se spele în continuare în balie.
„Am chemat un instalator să îmi monteze o cadă mică şi un wc, dar mi-a cerut 300 de lei. Nu îmi pot permite să plătesc atât. Prefer să am ce să le dau copiilor de mâncare."
În ciuda numeroaselor boli de care suferă soţul, a mai încercat să o ajute la treburile casnice. Dar efortul fizic l-a doborât apoi.
"Am sperat de multe ori că şi-a revenit. Se ridică foarte rar din pat, dar cu greu. Eu îi fac insulina şi mă ocup de toată medicamentaţia necesară. A fost de trei ori în comă. Când nu sunt eu acasă, sună copiii la ambulanţă. E foarte greu, mai ales pentru că, de cele mai multe ori, trebuie să poarte pampers”, a spus mama cu ochii în lacrimi.
Şcoala, pe primul loc
Deşi venitul lunar este foarte mic, Mihaela Ţaga îşi doreşte pentru copiii condiţii normale de viaţă. Din cauza sărăciei, părinţii nu au dat-o la şcoală ca să înveţe să scrie şi să citească.
„ Îi bat la cap zilnic să meargă la şcoală. Le-am explicat că, fără studii, nu poţi face nimic. Eu îl iau pe băiatul cel mare când trebuie să merg să semnez sau să scriu ceva. Învăţătorea este foarte înţelegătoare şi ne permite să cumpărăm cărţile în rate.”
Familia Ţaga este fericită că are un loc unde poate dormi sau mânca, dar au multe lipsuri care le fac viaţa amară. Cei care doresc să-i ajute cu bani, materiale, rechizite sau haine o pot face apelând la numărul de telefon 0753.824.450.
