Pe străzile Galaţiului sunt, în acest moment, aproximativ 10.000 de câini fără stăpân, fapt care plasează urbea noastră în primele cinci oraşe din România din acest punct de vedere. De multe ori, pentru această problemă a fost identificat doar efectul: gălăţenii speriaţi de haitele care umblă noaptea prin cartiere, o căprioară sfâşiată iarna trecută de aceiaşi maidanezi, falşii iubitori de animale care îi ascund pe câinii vagabonzi doar atunci când se iniţiază o acţiune de strângere a lor de pe străzi şi alte astfel de lucruri.
Un nou padoc, în apropiere de Smârdan
Pe an, fiecare gălăţean plăteşte 3 lei la primărie, bani care constituie taxa de ecarisaj. În cazul persoanelor juridice, taxa este de 56 de lei pe an, ceea ce duce la un total de 1,3 milioane de lei. Aceşti bani, însă, nu pot fi folosiţi pentru construirea unui nou padoc, cel puţin momentan, deoarece legea interzice construirea de clădiri pentru animale în interiorul oraşului. În acest moment, în padoc sunt 1.400 de animale.
Reprezentanţii unor ONG-uri din Bucureşti şi Marea Britanie s-au arătat dispuşi să ajute cu experienţă şi resurse financiare procesul de gestionare a câinilor fără stăpân din Galaţi, inclusiv prin construirea unui padoc. "La proiectul ONG-urilor se va alătura şi primăria, inclusiv cu bani pentru construirea unui padoc. Banii vor fi alocaţi din sumele colectate din taxa de ecarisaj, iar padocul va fi amenajat în extravilanul municipiului Galaţi, cel mai probabil la limita dinspre Smârdan, acolo unde există deja un adăpost privat pentru animale”, ne-a transmis Emanuela Turcu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Galaţi.
Maidanezii - victime ale sistemului
Corina Grigore coordonează un adăpost pentru animalele fără stăpân din 2007 şi spune că principala cauză pentru problema maidanezilor o constituie oamenii. "În primul rând, există mii de câini fără stăpân din cauza abandonului. Mulţi vor spune că majoritatea celor de pe stradă sunt maidanezi, câini comuni, dar nu e aşa deloc. Am găsit câini de rasă, câini cu zgardă, evident abandonaţi sau alungaţi din curţi. Se întâmplă mai ales în cazul femelelor gestante", explică Corina Grigore.
O soluţie pentru diminuarea numărului mare de maidanezi ar fi sterilizarea, dar şi includerea tuturor animalelor într-un registru naţional, prin microcipare, astfel încât atunci când intervine abandonul, poliţia să poată găsi proprietarul şi să îl amendeze. "Acest sistem există în Occident, iar oamenii sunt conştienţi de ceea ce înseamnă abandonul unui animal. La noi, însă, legea e foarte permisivă şi procesul de identificare al unui proprietar este foarte greoi, adaugă Corina Grigore.
Nu există suficiente fonduri pentru sterilizare
În adăpost, deşi latră şi stau căţăraţi pe gard când văd străini, toţi câinii sunt extrem de blânzi şi jucăuşi. "Am avut şi excepţii, câini mai răi, mai agresivi, dar i-am castrat şi problema s-a rezolvat. Din nefericire, nu avem suficiente fonduri pentru a steriliza toţi câinii, aşa că, atunci când cineva se oferă să ne ajute, noi primim cu plăcere, dar trebuie să vină şi gălăţenii să ne sprijine. Prin asta, mă refer la stăpânii de animale sau la cei care le iubesc. Să ia câinii din faţa blocului şi să vină cu ei la sterilizat. Măcar când e gratuit, dacă altfel nu îşi permit", ne mai spune Corina Grigore.
Gălăţeni atacaţi de haite
Până la găsirea unei soluţii viabile, majoritatea gălăţenilor îşi doresc să vadă un oraş curat, fără câini pe stradă, şi asta cât mai curând. "Nu se poate să vii seara acasă, de la serviciu sau de oriunde din altă parte, şi să fii atacat de haite de maidanezi. Pe mine m-au înconjurat acum câţiva ani şi m-au muşcat de picior. Şi nu sunt singurul", s-a plâns Vasile Paraschiv, un cetăţean în vârstă de 64 de ani, din cartierul Micro 17.
"Dacă aceşti oameni, tineri şi bătrâni deopotrivă, iubesc câinii vagabonzi, să îi ia acasă, să îi crească, să aibă grijă de ei. Că dacă îi hrăneşti la colţul blocului sau în faţa apartamentului, nu te chemi iubitor de animale. În cazul ăsta, să iasă să facă şi curat după ei, să le strângă rahaţii, că nu e nimeni obligat să ocolească mizerii pe stradă!", ne-a spus şi George Iacob, un tânăr din Mazepa II.
Şi Dumitru Purice, un cetăţean care locuieşte din 1979 în cartierul Siret, s-a plâns de acest aspect, spunând că, în a doua zi de Paşte, a scăpat un copil de câţiva maidanezi. "Îl fugăreau pe bietul copil vreo 10 câini. Erau din ăştia de talie mică, dar foarte agresivi. E drept, dacă fugi, îi faci să te fugărească, dar băiatul era mic, nu cred că avea mai mult de 10 ani. Am aruncat cu o piatră spre grupul de câini, să se risipească, a mai ieşit şi o doamnă de la magazin, cu o mătură. Nu se mai poate aşa ceva, am ajuns să ne fie frică să mergem singuri pe stradă. Câinii sunt frumoşi, sunt iubitori, dar locul lor nu e în stradă".
"Câinii ăştia sunt pe stradă, printre blocuri, în scări de bloc, pe lângă containere, peste tot. Nu mai există niciun loc fără ei. Nu putem ieşi într-un parc, că dăm de câini. Acum, că sunt în călduri, se adună în haite şi sunt violenţi. Ne este frică, normal, dar cui putem să ne plângem? Că nu îi mai strânge nimeni de pe stradă!", spune Aurel Onica, un pensionar în vârstă de 80 de ani, care locuieşte în cartierul Aviaţie.
CITEŞTE ŞI: CONSILIERE de la Bucureşti în problema MAIDANEZILOR
