* Nistor Munteanu a fost pădurar şi a pus mâna şi pe o bună bucată din pădurea Hanu Conachi, plus o mulţime de alte proprietăţi din averea familiei Alessiu * În fapt, moştenitorii de drept nu s-au ales decât cu o cramă aflată la Şerbăneşti, restul intrând în posesie intermediarului *
Oricât am încercat să dăm de Nistor Munteanu, artizanul în fapt al privatizării malului Dunării, de la Zona Liberă şi până la lacul Zătun, n-am reuşit acest lucru. În schimb, am aflat (din mai multe surse) numeroase informaţii extrem de interesante despre acest personaj.
Nistor Munteanu a fost pădurar (angajat al Romsilva - Direcţia Silvică Galaţi) şi a răspuns de pădurile din zona Lieşti-Hanu Conachi. La un moment dat, pădurarul a dorit să cumpere un cavou din cimitirul de la Şebăneşti (comuna Lieşti), iar de aici a pornit toată afacerea, care a culminat cu privatizarea a 32,4 hectare de mal de Dunăre.
Cavoul pe care Nistor Munteanu pusese ochii aparţinea familiei Alessiu, care locuieşte în Bucureşti. Pădurarul i-a contactat pe moştenitori – Eliza C. Alessiu (o femeie de peste 80 de ani) şi fiica acesteia – pe care i-a descoperit într-o stare financiară disperată: fără venituri şi locuind într-un imobil naţionalizat pe care trebuiau să-l elibereze. În aceste condiţii, cele două femei au fost uşor de convins că le-ar fi util să-i cedeze drepturile de proprietate lui Nistor Munteanu.
Din câte am aflat, a fost încheiată o convenţie prin care cele două moştenitoare cedau împternicitului lor jumătate din averea ce urma să fie dobândită. Retrocedările au curs lanţ, mai ales că femeile păstraseră multe din actele de proprietate ale averii părinteşti.
În scurtă vreme, Nistor Munteanu a dobândit o bună parte din pădurea de la Hanu Conachi, terenuri în zona Lieşti, vii tot pe acolo, livezi. În total, este vorba de aproximativ 200 de hectare de pădure, 200 de hectare de arabil, 90 de hectare de vie şi 10 hectare de livadă. Printre acestea, şi cele 32,4 hectare de pădure de la malul Dunării, unde a fost interzis accesul gălăţenilor.
Tot pe aceeaşi filieră s-a obţinut şi terenul dintre Barboşi şi podul de peste Siret. O retrocedare absolut ciudată, atâta vreme cât terenul respectiv era vizat de Primăria Galaţi pentru construirea unor utilităţi legate de canalizarea şi epurarea apelor uzate ale Galaţiului.
De altfel, s-a scris pe larg în ultimii ani despre negocierile extrem de complicate şi de costisitoare pe care Primăria le-a purtat cu noii proprietari. Ştim, de asemenea, că afacerea privind acest din urmă teren face obiectul unui dosar instrumentat la DNA Bucureşti.
Interesant este că familia Alessiu nu s-a ales cu mai nimic din averea strămoşilor ei. Cu excepţia unei crame aflate la Şerbăneşti, celelalte proprietăţi (respectiv restul de 50 la sută din ele) au fost cumpărate de Nistor Munteanu. Se pare că preţul plătit este unul modic, reprezentând de zeci de ori mai puţin decât valoarea de piaţă.
Cum noi nu avem acces oficial la documentele invocate aici (ele există, nu-i niciun dubiu!) credem că este de datoria organelor statului - în special Poliţia şi Parchetul - să elucideze problema.
