* 23 de hectare din aria protejată au ajuns la o singură persoană, pe nume Valentina Orleanu *
Scandalul legat de privatizarea malului Dunării nu este, cum spuneam într-un articol anterior, singura „inginerie” cu terenuri din judeţul Galaţi. Ca să nu credeţi că am făcut o fixaţie, în ediţia de faţă vă vom prezenta o nouă „afacere de succes” prin intermediul căreia statul român şi noi, cetăţenii, suntem traşi pe sfoară. Este vorba, ca să trecem la subiect, de „privatizarea” a 23 de hectare din pădurea (rezervaţia de bujori) de la Roşcani –„Breana”.
Potrivit documentelor pe care le-am descoperit la primăria din Băneasa, în aria protejată de la Roşcani (pădure seculară de stejar pufos şi brumăriu, unde supravieţuieşte una dintre ultimele zone în care mai creşte bujorul românesc – specie pe cale de dispariţie!) s-a creat o enclavă privată.
Actele atestă, fără putinţă de tăgadă, că o anume Valentina Orleanu a fost pusă în posesie cu 23 de hectare, pe porţiunea de pădure dintre punctul „La lutul galben” şi drumul care taie pădurea către satul Roşcani. Undeva foarte aproape de locul unde se ţine „Sărbătoarea Bujorului”.
Precizăm că rezervaţia „Breana” are 78 de hectare în total şi este declarată arie naturală protejată prin Legea nr 5/2000, completată cu OUG nr 236/2000.
Nu ştim cine este doamna Orleanu (se pare că este urmaşa unei familii boiereşti care a avut în zonă o moşie întinsă) şi nu-i contestăm dreptul la moştenirea familiei. În schimb, nu putem să nu ne revoltăm pe faptul că retrocedarea s-a produs într-o arie protejată, unde nu s-a mai dat altcuiva nici măcar un centimetru pătrat. Pare o retrocedare „cu dedicaţie”, care trezeşte suspiciuni.
După ce am studiat cu atenţie legile în vigoare am descoperit că, din păcate, „privatizarea” ariilor protejate este permisă, însă cu condiţia ca proprietarul să-şi asume toate obligaţiile privind conservarea ariei naturale. Adică să nu taie niciun copac, să nu construiască, să nu sape şanţuri etc.
În virtutea acestor reglementări, Curtea Constituţională a luat în discuţie recent posibilitatea reglementării mai clare a situaţiei ariilor protejate şi, prin decizia nr 652 din 28 aprilie 2009, a recomandat (!) ca autorităţile să ofere solicitanţilor, în echivalent, terenuri care nu sunt cuprinse în arii protejate. S-a avut în vedere faptul că un teren dintr-o arie protejată determină pentru proprietar condiţii de exploatare restrictive, care ar putea fi considerate discriminatorii.
Dincolo de această recomandare (care mai fusese făcută şi prin normele de aplicare a OUG nr 236/2000 şi Legii nr 265/2006), aria protejată de la Roşcani este acum parţial privată. Lucru care ni se pare la fel de nefiresc şi imoral ca şi privatizarea malului Dunării. De aceea, aşteptăm explicaţii pertinente din partea autorităţilor!
În imagini, locul unde începe rezervaţia „privatizată”
