Unii se pot mândri doar cu copiii lor, dar poetul gălăţean Corneliu Antoniu se poate lăuda că a "născut" două filiale ale Uniunii Scriitorilor din România într-una singură, care se cheamă, fără nicio supărare cu vecinii, nu atât filiala Galaţi-Brăila, cât "de Sud-Est". Ar putea fi numită "Filiala Antoniu", căci este remarcabil cum a reuşit să facă un pod de flori trainic cu oraşul vecin, lăsând concurenţa numai scrisului.
Născut pe 31 octombrie 1940, la Craiova, poetul s-a întipărit pe Galaţi şi este singurul care a reuşit ceea ce părea imposibil: să aducă o instituţie nouă în oraşul care a pierdut o mulţime de alte şefii de instituţii. Filiala scriitoricească, cu peste 50 de membri, cu un club de lectură, cu invitaţi din ţară într-o vreme chiar săptămânal, are sediul chiar în buricul oraşului, pe strada Labirint nr. 1.
Poetul a absolvit, în ´65, Şcoala Tehnică de Hidrologie şi Metereologie din Arad, dar… vântul i-a bătut spre „meteorologia” literaturii şi a ajuns în dicţionare. La Galaţi, tânărul a fost o voce în cenaclurile anilor ´70. Pus chiar pe muzică în Cenaclul „Dunărea”, când recita de pe scenă, şi mai târziu, pe muzica regretatului Paul Dumitrescu, compunând textul şlagărului "Pisica neagră", cântat de Alexandru Jula, membru în cenaclul scriitorilor gălăţeni dar şi în Grupul 13, grup interzis la un moment dat, om cu o viaţă tumultoasă înainte de Revoluţie, când protesta la un moment dat prin greva foamei, marinar şi constructor călător prin ţări europene, de unde s-a întors cu bani, adunaţi nu pentru o vilă, ci pentru a înfiinţa prima revistă culturală gălăţeană, „Antares”, sub egida Uniunii Scriitorilor, urmată imediat de Festivalul internaţional „Serile de poezie ale revistei Antares”.
"În 1997, m-am întors în ţară, din Belgia, unde am avut azil politic, şi-am înfiinţat revista de cultură Antares. Un an mai târziu avea loc prima ediţie a festivalului”, declara Antoniu, într-un interviu. Tot atunci, spunea despre iniţierea înscrierii Brăilei în competiţia pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, într-o uniune culturală cu Galaţiul (care, iată, prin intermediul filialei USR Galaţi-Brăila, funcţionează deja de ani buni): "E o iniţiativă extraordinară, cu mari şanse de reuşită. Nu înţeleg de ce ar trebui convinse autorităţile în acest sens. E timpul unui orgoliu comun constructiv şi spectaculos".
Corneliu Antoniu a scris şi publicat în reviste şi antologii din ţară şi străinătate, a scos cărţi, conduce publicaţii şi acum este student la Filosofie. Declara cândva, parafrazându-l pe Malraux, că "Secolul XXI va fi literar sau nu va fi deloc!"
Cetăţean de Onoare şi Cavaler
A fost numit anul trecut Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi şi distins, cu zece ani înainte, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. Plus alte distincţii importante.
A înfiinţat Fundaţia Culturală "Antares", a cărei editură a scos numeroase cărţi şi antologii, unele în mai multe limbi. Devenit staroste al scriitorilor din Sud-Est, meritele sale la întărirea breslei pe plan naţional au fost recunoscute, primind astfel, în 2012, „Premiul pentru contribuţia preţioasă la desfăşurarea activităţii Uniunii Scriitorilor din România”.
După revistă, a inventat şi festivalul internaţional, deplasabil, “Serile…” trecând de cea de-a XVII-a ediţie. Cu lansări, recitaluri, colocvii şi alte evenimente, la Galaţi, Brăila, Buzău, Tulcea, Sulina, pe Dunăre şi pe Marea Neagră, la care au participat, în ani, peste 150 de scriitori din Europa, Asia sau America, festivalul devenind un brand cultural al Dunării de Jos. I s-a acordat Ordinul Cavalerilor Danubieni în grad de Comandor, ordin pe care el l-a creat şi cu care au fost recompensaţi, printre alţii, Fănuş Neagu, Cezar Ivănescu, Nicolaie Breban, D. R. Popescu. Este şi directorul primei reviste de critică literară gălăţeană: "A - Antares/Axis Libri".
A debutat publicistic cu poezia „Muzeum”, în revista „Tomis”, în 1965. Debut editorial, în "Caietele debutanţilor", Ed. Albatros, 1975. Volume de versuri: „Fluturele de diamant”, „Ascunsa ninsoiare”, „Supunerile”, „Amintiri din pădurile de Miconia”, „Antologie lirică/ Lyrical Anthology”. Proză: „Adio, Kap-Blanck”.
