- Aţi ieşit la pensie, după câţi ani de carieră didactică?
- Am terminat facultatea în 1965, ar fi 44 de ani. La catedră am stat mai puţin: în 69 am venit de la ţară la oraş prin concurs. Imediat am fost promovat inspector de specialitate pe istorie, funcţie pe care am ocupat-o până în 1990. Apoi am dat din nou concurs şi am ajuns titular la „Alecsandri”. Aici am lucrat o lună-două, după care am fost numit inspector general.
Din noiembrie 1990 am trecut inspector general până în 1993. Din 1993 am revenit la catedră unde am lucrat timp de şapte ani. Din 2000 până în 2006 am fost director-adjunct al liceului. Apoi au mai urmat 3 ani la catedră. Am 30 de ani în funcţii de conducere şi doar 14 ani la catedră.
- V-ar fi plăcut să petreceţi mai mult timp la catedră?
- M-am simţit mai bine 20 de ani cât am fost inspector de specialitate, decât perioada când am fost numit trei ani inspector general. S-a înlocuit un sistem cu multe lacune, pe care oamenii îl puteau adapta în mod tacit, cu unul în care libertatea a fost confundată cu lipsa de ordine şi libertinajul. De exemplu, în ’90 toţi profesorii au devenit titulari, mai ales cei care pozau în victime ale comunismului.
„E grav: nu ştim ce trebuie să cerem învăţământului”
- Aţi putea scrie o istorie a învăţământului românesc în tot acest timp. Ce puteţi să ne spuneţi despre vremurile când aţi început să predaţi?
- Am început ca profesor la Şiviţa. La vremea aceea, când predam la a V-a îmi permiteam să le citesc fragmente din „Odiseea”. Ceea ce acum nu mai e posibil nici la „Alecsandri”. Cititul acum e în recul, audiovizualul are un avans considerabil. Acesta e cursul vremurilor, nu trebuie să fim negativişti. Pe de altă parte, informaţia provenită din lectură e mai stabilă. Aştept să fiu contrazis de vreme.
Învăţământul era pur tradiţionalist, deşi şi atunci se vorbea de reformă. De modernizare aud de peste 40 de ani. Am trăit tot felul de minuni. Când era Mircea Maliţa ministru, înainte de ’89, preconiza ca istoria să se mai însuşească şi matematic. A durat experimentul mai bine de jumătate de an.
Învăţământul are o doză de conservatorism în sensul bun al cuvântului: se păstrează valoarea. Indiferent de câte forme fără fond am adopta. Ca să poţi să racordezi învăţământul la viaţă, trebuie să ştii cum va fi această viaţă măcar peste zece ani. Ce meserii vor fi căutate atunci.
Noi nu ştim ce va fi mâine. Nimeni nu poate prevede cum merge economia României. Din această perspectivă e grav, pentru că nu ştim ce trebuie să cerem învăţământului.
- Care e principiul după care v-aţi călăuzit în toţi aceşti ani?
- Totul e să ştii să păstrezi un echilibru. Dacă ajungi în funcţie şi crezi că lumea începe şi se sfârşeşte cu tine eşti sortit eşecului. O doză de moderaţie şi de posibilitate de a fi abordat de oricine fără să aibă temerea că-l respingi este obligatorie. Am dat totuşi şi câţiva oameni afară din învăţământ. Trei-patru, cu toate că nu se prea putea face acest lucru uşor. Nu cred că-i regretă nimeni.
„N-am auzit de vile cu cataloage…”
- Înainte de 1989 nu se vorbea de un corp profesoral atât de corupt cum toată lumea spune că ar exista acum…
- În orice caz în învăţământ nu se poate vorbi de o corupţie, cum se încearcă să se acrediteze ideea. În primul rând că au dispărut examenele.
- Au dispărut examenele, dar se pune accent pe notele de la clasă şi se tot vehiculează ideea că elevii cumpără notele…
- Salariile profesorilor n-au fost niciodată mari, nici pe vremea lui Iorga, nici în Occident. Sunt salarii mari în alte domenii, unde n-am auzit să fi dispărut şpaga. În poliţie, în magistratură. Aici se ia şpagă serioasă. Am auzit sintagma „vile cu epoleţi”. De vile cu cataloage n-am auzit…
„Hai să facem învăţământ ca-n Olanda”
- Dacă ar fi să vă gândiţi la reforma învăţământului, cu ce aţi începe?
- În primul rând aş reduce numărul materiilor. În ţările dezvoltate elevii învaţă în liceu foarte puţine discipline. În plus, stau la şcoală şi după-amiaza, pentru că servesc masa acolo. La noi nu se va putea aşa ceva nici în următorii 30 de ani.
Noi nu avem spaţiu pentru şcolarizare. Se învaţă în două schimburi şi chiar trei. După ore scapi controlul asupra lor. Îi trimiţi acasă unde părinţii n-au timp de ei.
La noi reformă a însemnat să adăugăm sau să scoatem capitole de la o anumită materie şi să copiem termeni, nu şi realităţi. Ori creăm condiţii ca-n Occident şi profesorul să stea cu elevii opt ore, ori renunţăm la ideea de reformă.
Ne place învăţământul agricol olandez, prim prisma rezultatelor în agricultura lor? Hai să facem şi la noi învăţământ ca la ei. Ne place electronica japoneză? Fă liceu de electronică la fel ca acolo. Ne place mecanica din Germania? Facem un învăţământ identic. Nu cred că ar fi ruşinos. Dimpotrivă. Şi Spiru Haret s-a şcolit la Paris.
Sistemul de învăţământ românesc a fost luat din Occident şi transplantat cu succes la noi. Încă ne bazăm pe el. Japonezii, după 1860, când au ieşit din Evul Mediu şi din harakiri şi au intrat într-un modernism abrupt, au copiat fără ruşine din Occident şi au făcut o reformă intensă.
- Se va putea face acest lucru dacă se vor aloca fonduri? Învăţământ ca-n Olanda înseamnă o fermă proprie la şcoală, profesori specializaţi şi altele…
- Dacă nu se vor aloca fonduri, ne vom legăna între pachete de legi şi nu vom face altceva nimic. Vom rămâne la aceleaşi valori de acum 150 de ani, aduse de Spiru Haret din Franţa. Dacă ne permitem să plătim antrenori străini la fotbal, nu ne permitem să aducem şi vreo 20 de profesori din Olanda? Cu salariile de acolo. Ar trebui să ne permitem.
Cumpărăm sute de perechi de bocanci pentru 30 de poliţişti şi Loganuri cu 70 de mii de euro, de parcă ar fi cine ştie ce marcă de maşină. De ce să nu ne permitem să investim pentru învăţământ?
- Cum a evoluat istoria ca disciplină şcolară în decursul celor 44 de ani?
- Nu evoluează bine. Înainte de 1989 dădeai câteva citate din plenare, iar apoi puteai să-ţi faci treaba cum trebuie. Acum se încearcă o aducere la nişte norme care pentru mine sunt de neînţeles. Să vă arăt ce am predat eu anul acesta la clasa a XI-a. Noţiuni care nu au logică, nici coerenţă.
S-a introdus experimental predarea istoriei comunismului, am fost singurul liceu unde s-a predat aşa ceva, după un manual cu lacunele lui. Având în vedere că a fost făcut în grabă nu e nicio problemă, având în vedere că se predă de ani de zile de pe manuale cu lacune, fără să se ia nicio măsură.
Profesorul poate veni cu completări, mai ales cei care au şi trăit această perioadă. Eu am şi o cartelă de pâine, pe care le-am arătat-o. Pentru ei sunt nişte lucruri de neconceput. I-am pus să-i întrebe pe bunici şi pe părinţi. Decât să faci istoria într-o oră pe săptămână şi să iasă spoială, să faci perioade întregi într-o singură oră, mai bine nu mai faci deloc. Mai bine faci cinci discipline.
- Vă pare rău că ieşiţi la pensie?
- Biologic este inevitabil. Nu cred în povestea cu generaţiile de aur. Ar fi o infatuare din partea mea. Sunt oameni tineri care aşteaptă să demonstreze ce pot face. De lectură nu mă voi despărţi. Aici n-am ieşit la pensie.
