Aşa cum am promis ieri, revenim cu noi elemente în cazul celor aproape 300.000 de lei pe care gălăţenii trebuie să îi plătească, prin Consiliul Judeţului şi Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, pentru a acoperi „tunul” câtorva angajaţi ai acestei instituţii.
Proiectul prevedea donaţia
Unul dintre capitolele interesante ale proiectului „Centru Transfronatlier de Training pentru Asistenţii Personali” este cel legat de achiziţionarea şi apoi donarea unui microbuz Citroen Jumpy de către DGASPC. Cumpărat cu aproximativ 64.000 de lei, microbuzul a fost folosit de câteva ori în cadrul proiectului, însă, după cum reiese din actele oficiale, s-a ştiut de la bun început că acesta va ajunge în proprietatea Asociaţiei Speranţa Danubiană, parteneră în proiect.
„Achiziţie auto – se preferă un autovehicul 8+1 locuri. Va fi folosit pentru călătorii locale, dar şi pentru deplasările la Cahul. După încetarea proiectului, acest vehicul va fi folosit pentru deplasări în Republica Moldova pentru schimburi profesionale şi pentru deplasări locale în cadrul strategiei de continuare a proiectului, deoarece scopul acestui proiect este de a extinde aceste seminarii şi în alte comunităţi din judeţul Galaţi. Până la sfârşitul proiectului, vehiculul va fi transferat partenerului local al DGASPC, şi anume Asociaţiei «Speranţa Danubiană». Copii ale titlului de transfer de proprietate vor fi ataşate la raportul final”, se arată în descrierea amănunţită a activităţilor din cadrul proiectului care a „găurit” bugetul judeţului.
Aşadar, se ştia de la bun început că microbuzul urma să intre în proprietatea „Speranţei Danubiene”, lucru care ridică un semn de întrebare şi în ce-i priveşte pe cei care au acceptat proiectul, implicit acest „transfer de proprietate”.
Donaţie în familie
Nu a mai mirat, aşadar, pe nimeni faptul că, la un moment dat, între DGASPC şi „Speranţa Danubiană” a intervenit actul de donaţie a vehiculului. Dar semnele de întrebare cu privire la legalitatea acestui act sunt legate de faptul că donaţia s-a făcut „în familie”.
Astfel, potrivit actului de donaţie, DGASPC e reprezentată de Ciprian Magria, iar „Speranţa Danubiană” de Anca Iamandi. Problema e că cei doi locuiesc, inclusiv pe actul de donaţie, la acelaşi domiciliu. Adică donaţia s-a făcut din sufragerie în dormitor. Cei doi s-au şi căsătorit, ulterior, lucru confirmat de un act prin care Anca Iamandi cere o serie de drepturi actualei conduceri a DGASPC, în care se semnează Anca Magria.
Cum e posibil ca un microbuz să fie achiziţionat de o instituţie publică de bani europeni şi apoi donat, în familie, către o asociaţie, numai procurorii DNA ne mai pot lămuri. De altfel, se aşteaptă finalizarea anchetei, cei implicaţi având puţine şanse de a scăpa basma curată.
