SFATUL PSIHOLOGULUI/ Când sunt afectaţi copiii de dezamăgirile adultului

SFATUL PSIHOLOGULUI/ Când sunt afectaţi copiii de dezamăgirile adultului
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Deşi mulţi părinţi nu conştientizează acest lucru, dezamăgirile împărtăşite copiilor au un impact puternic asupra minorilor. Experienţele negative împărtăşite într-o manieră greşită îi pot face pe copii dependenţi emoţional de suferinţa adultului. Astfel, copii se interiorizează şi îşi pierd din încredere. Despre modul în care părinţii ar trebui să discute cu propriii copii despre experienţele lor negative ne-a vorbit psihologul Carmen Rusu.

„Dacă vreau să îi împărtăşesc copilului o experienţă negativă, este important să o povestesc ca o învăţătură, ca o experienţă din care am învăţat. De exemplu: când eram tânără am suferit, dar este normal să iubeşti, viaţa înseamnă un cumul de experienţe pozitive şi negative, oamenii învaţă din ambele experienţe. Copilul va deveni dependent de drama adultului, în situaţia în care nu i se spune cum a reuşit să depăşească situaţiile dificile, conflictuale. Trebuie să fim atenţi cum le povestim experienţele noastre, dacă suntem încrâncenaţi, plini de ură, invidie, egoism, sigur îi transmitem şi copilului starea noastră. În aceasta situaţie, el va interioriza tot ce i-am transmis, iar asta duce la depresie, izolare, stimă de sine scăzută”, precizează psihologul.

Niciun copil nu este „prea mic să înţeleagă”

Părinţii greşesc atunci când nu le oferă explicaţii copiilor, considerându-i prea mici. „Este important să îi explicăm copilului, pe înţelesul lui, în funcţie de vârstă, fără să îi răspundem cu „eşti prea mic” sau „când vei creşte, o să înţelegi", deoarece copilul va deveni nesigur, suspicios, va căuta răspunsuri în altă parte. Copiii mici au nevoie în mod special de protecţie, securitate, mediu sigur, unde sunt feriţi de experienţele cu potenţial periculos. După împlinirea vârstei de cinci ani, copiii sunt în stare să se confrunte cu noi provocări. Chiar dacă au o vârstă fragedă pentru a înţelege pe deplin sensul cuvintelor, ei sunt sensibili şi percep starea de tensiune”, completează Carmen Rusu.

Când este sănătoasă dependenţa de părinţi

Potrivit psihologului „dependenţa de părinţi este sănătoasă când suntem mici, copiii au nevoie de părinţi pentru a supravieţui. Totuşi, în situaţia în care anumite nevoi nu i-au fost satisfăcute când era mic, copilul va căuta un părinte surogat în partenerul său. Alţii pot dezvolta un comportament contrar, cum ar fi teama de angajament, generată de conflictele din familie. Totodată, dacă sunt afectaţi de dezamăgirile părinţilor, copiii trebuie să înveţe ce înseamnă în primul rând dezamăgirea. Acesta este percepută diferit, iar părinţii trebuie să-i înveţe cum să o depăşească. Cert este că ei au nevoie atât de experienţe pozitive, cât şi negative, pentru dezvoltarea personalităţii, formarea sistemului de valori şi stabilirea priorităţilor", concluzionează psihologul.

Citit 1356 ori Ultima modificare Duminică, 10 Aprilie 2016 10:13

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.