Prima şcoală gălăţeană a fost la MAVRAMOL

Prima şcoală gălăţeană a fost la MAVRAMOL

Foto ”Viața liberă”
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)
2 comentarii


Biserica Mavramol, din Centru, este una dintre cele mai frumoase din oraş. Păstorită de peste 27 ani de părintele Mihai Gherghe, lăcaşul de rugăciune, care este şi monument istoric, a renăscut, parcă, în anii din urmă. Chiar dacă cei mai mulţi dintre credincioşii din parohie sunt pensionari, la slujbe se adună aici şi tineri de prin tot oraşul.

În anii din urmă, despre Mavramol s-a vorbit mai mult prin prisma faptului că are un teren în vecinătate şi că acolo se demolase, cu scandal, pizzeria Da Isi şi că urmează să se construiască un parc.  Totuşi, despre biserica  Mavramol merită să ştim mai multe.

Educaţie, cultură şi rugăciune


Părintele paroh Mihai Gherghe slujeşte şi administrează la Mavramol din 1989 încoace. Slujirea înseamnă, aici, mai mult decât serviciul liturgic. „Suntem o parohie mică, alcătuită din doar 500 de familii. Poate şi mai puţine. În majoritate, sunt pensionari enoriaşii noştri. Aşa că, în mod firesc, activitatea noastră de într-ajutorare începe cu aflarea nevoilor acestor oameni. Avem o listă cu cei care sunt fie singuri, fie bolnavi, fie prea săraci pentru a putea trăi decent. Actualizăm  lista anual şi încercăm să ne preocupăm de oamenii ăştia. Le ducem pachete cu mâncare, haine uneori, bunuri de primă necesitate... Şi nu doar la sărbători, ci ori de câte ori avem posibilitatea”, ne spune părintele Gherghe.

Că sunt mulţi tineri care vin la Mavramol căutând sfatul părintelui Gherghe indică faptul că se şi aleg cu ceva din rugăciunile pe care le fac aici. Poate contează şi felul în care părintele priveşte viaţa, atunci când spune că lipsa de educaţie şi de cultură stau la baza celor mai multe rele din societatea noastră.

„Cu cât ştii mai multe, cu atât mai bine vei reuşi să îţi înţelegi viaţa. Fără educaţie şi fără cultură, eşti limitat. Dar ştiind, o să găseşti puterea să treci şi peste obstacole şi chiar să îi ajuţi şi pe alţii, în acelaşi timp”, spune părintele Gherghe.

Pe toţi pereţii biroului parohial sunt biblioteci înalte, pline cu cărţi şi cu obiecte de cult. Părintele ne spune că asta a strâns, într-o viaţă de om: discuri şi casete cu muzică şi cărţi. A fost preot cu funcţie în Dobrogea, apoi a venit aici, a fost consilier economic la Arhiepiscopia Dunării de Jos şi preot la Mavramol. De când s-a retras din funcţia administrativă, şi-a concentrat toată atenţia pe biserica din Centru.

În ultimii ani, cu sponsorizări, biserica a fost reabilitată şi s-a putut construi o capelă.  Părintele Gherghe a reuşit să deschidă chiar şi un mic muzeu cu icoane şi alte obiecte de cult. Iar planuri de a-i orienta pe tineri spre cultură mai sunt multe la Mavramol.

"Avem dovezi că biserica a avut cimitir"


Problema terenului de lângă biserică s-a dovedit mereu a fi una spinoasă. „Terenul fostului cimitir i-a revenit bisericii Mavramol în urmă cu aproximativ doi ani. Şi, indiferent cine şi ce spune, aici a fost cimitir. Când am venit eu, erau copii care jucau fotbal cu tigve care ieşeau din pământ. Am avut grijă atunci să facem săpături şi să depunem osemintele descoperite aşa cum se cuvinte. Dar nu astea sunt dovezile. Există documentele, pe care nu le poate contrazice nimeni. Spre exemplu, un angajat al statului dădea declaraţie notarială, în 1963, prin care admitea faptul că a mutat de aici cimitirul bisericii şi că osemintele fuseseră aruncate la gunoi. Sunt mărturiile a cinci oameni care atestă acelaşi lucru. Dacă n-ar fi fost adevărat, de ce şi-ar fi asumat-o cineva?”, se întreabă părintele Mihai Gherghe.
S-a construit pe acel loc mai întâi un imobil, în care a funcţionat, printre altele, un magazin. Mai târziu, s-a făcut acolo o pizzerie, Da Isi, care s-a şi demolat. Terenul revenise deja bisericii, care a agreat un schimb de terenuri cu Primăria Galaţi, ca să nu fie nevoie să se îngusteze trotuarul de pe Bălcescu pentru amenajarea zonei. Din câte înţelegem, un schimb efectiv de terenuri nu s-a mai produs, chiar dacă el fusese votat de Consiliul Local. În consecinţă, biserica a obţinut avizele necesare ca să poată ridica un gard. Lucrări s-au făcut şi încă se mai fac în perimetrul respectiv. Intenţia este de a se construi acolo un parc pentru oraş. Nu unul de mari dimensiuni, dar suficient încât să asigure o oază de ordine şi verdeaţă. În prezent, însă, parcul este doar în stadiul de proiect.

Prima şcoală din Galaţi s-a deschis aici


Mai multe despre istoria bisericii am aflat din monografia sfântului lăcaş, semnată de pr. Eugen Drăgoi şi pr. Petru Copceac.

Construcţia bisericii de pe aleea Mavramol, începută de Gheorghe Duca, Albaniotul, s-a terminat în anul 1702, sub domnia fiului acestuia, Constantin Duca. Tânărul domn Duca o închină, la finalizarea lucrărilor, schitului Mavramol de la Constantinopol. Direcţia Judeţeană de Cultură (DJC) Galaţi menţionează că, după 34 de ani, adică în 1736, biserica este pârjolită de turci şi refăcută de fiul lui Constantin Duca, adică de Grigore Duca.

Mânăstirea se dezvoltă, iar în 1756 reuşeşte chiar să finanţeze prima şcoală din Galaţi. Cum aşa? Cel mai probabil, mânăstirea închinată Constantinopolului aduna, în juru-i, bună parte din comunitatea greacă din zonă. Iar cu banii astfel strânşi, în a doua parte a secolului al XVIII-lea, biserica ajunsese „să poată adăposti şi subvenţiona o şcoală”.

S-a păstrat şi hrisovul (act domnesc, servind ca titlu de proprietate - n.r.) al lui Grigore Alexandru Ghica, prin care se înfiinţa prima şcoală domnească din Galaţi. De şcoala aceasta se va ocupa pârcălabul de Galaţi, Nicolae Ventura. Ca administrator, avea sarcina de a găsi „dascăl elinesc” pentru şcoala care urma să fie subvenţionată de mănăstire. Predau aici, din sursele vremii, doi dascăli: unul grec şi unul român, fapt care ce ar fi putut demonstra că şi curentul naţional prindea contur, în învăţământ. Elevii, copii de târgoveţi în majoritatea cazurilor, învăţau aici, se pare, să citească şi să scrie, dar îşi însuşeau şi câteva noţiuni de aritmetică. Această şcoală şi-a întrerupt activitatea în urmă războiului din 1787-1792, când cele mai multe dintre biserici au fost arse aproape în totalitate. Se va reînfiinţa, însă, zece ani mai târziu, din porunca domnului Alexandru Moruzzi. Apoi se întrerupe iar, în timpul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu din 1821, când biserica va fi din nou arsă.

Biserica de astăzi respectă planul original şi a fost construită între anii 1858-1861, potrivit DJC Galaţi, care are monumentul istoric înregistrat sub codul GL-II-m-B-03055.

Citit 3430 ori Ultima modificare Joi, 21 Aprilie 2016 19:46

2 comentarii

  • postat de Sandu. Vineri, 22 Aprilie 2016 10:02 109.103.134.*** Link la comentariu
    0
    2

    Da stiu foarte bine ca pe locul pe care a fost amenajata parcarea in anii 60 a fost un cimitir.In acelas timp trebuie spus ca pe acel loc la data amenajarii parcarii auto au fost demolate niste cladiri ,o cismarie,un magazin care vindea apa minerala si un magazin care vindea paine.De asemenea la foarte mica apropiere se afla si o cladire cu etaj locuita de evrei dar si de romani si cu o croitorie la parter.Ce pot sa mai spun este ca la amenajarea parcarii auto a fost descoperita si o groapa comuna in care au fost inmormintati se pare cetateni ai orasului decedati in urma unei epidemii de holera sau ciuma in prima jumatate a secolului 19.In 1960 cu ocazia unei reconditionari a instalatiei electrice in turla bisericii a fost descoperit ascunse sub niste pereti falsi numeroase bunuri materiale care au fost confiscate de autoritatile vremii.Cu aceasta ocazie a fost arestat si preotul de atunci al bisericii Doicu.

    Raportează
  • postat de Tatu T Vineri, 22 Aprilie 2016 08:55 89.137.231.*** Link la comentariu
    0
    2

    Respect parintelui Mihai Gherghe, dar problema cimitirului bisericii a fost rezolvata dupa anul 1865, atunci cand s-a luat decizia de desfiintare a tuturor cimitirelor de pe langa biserici la nivelul Principatelor Unite si infiintarea de cimitire afara din cuprinsul localitatilor.Intradevar la 1860 conform planului alcautit de arhitectul targului Ignatz Rizer, biserica Mavromol detinea teren pana la Ulita Mavromulului.Dupa desfiintarea cimitirului, ulterior, Primaria Galati avea sa acorde autorizatii de constructie cetatenilor urbei la Strada Mavromol. Asa s-au construit cladiri cu doua etaje, ce au rezistat pana in 1944, atunci cand portiuni din centrul orasului au fost distruse fie de aviatia aliata in 6 iunie 1944 fie de detasamentul de pionieri german odata cu abandonarea orasuluid e catre toate autoritatile locale anterior datei de 23 august 1944. Am apucat in copilarie, circa 1960-1963 un numar de doua asemenea imobile la parterul carora au fost un magazin de ape minerale si un magazin de desfacere paine. In privinta datarii bisericii aceasta este pomenita ca existand anterior datei mentionate, de catre4 Paul de Alep in cursul anului 1653 avand acelasi hram ca si mai cunoscuta Precista.Eugen Dragoi si Petru Copceac sa mai citeasca....

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.