* În primele două trimestre, 253 de victime înregistrate la DMPS Galaţi * Sunt doar cele „oficiale” * Numărul real al celor care îndură în tăcere violenţa domestică este mult mai mare * UE cere măsuri pentru combaterea acestui fenomen *
Din păcate, aproape zilnic, din paginile „Vieţii libere” aflaţi despre cazuri de violenţă conjugală, în secţia Neurochirurgie a Spitalului Clinic de Urgenţă existând în permanenţă internate soţii (şi uneori şi soţi) stâlcite, la propriu, în bătaie.
Cum violenţa domestică este o problemă universală, întâlnită în toate ţările, indiferent de nivelul de dezvoltare al acestora şi manifestată la nivelul tuturor segmentelor societăţii, Consiliul Europei a formulat o serie de recomandări pentru guvernele statelor membre, solicitând informarea opiniei publice şi adoptarea de măsuri pentru combaterea fenomenului.
În acest context, directorul Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Galaţi (instituţie angrenată în derularea măsurilor sus menţionate), ing. Mirela Onişor, ne-a prezentat câteva date statistice absolut îngrijorătoare care subliniază amploarea pe care a luat-o violenţa intrafamilială.
Potrivit Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, primele semnale de alarmă au fost trase începând cu 2004, an în care numărul cazurilor de violenţă în familie a fost (la nivel naţional) de 8.104, din care 84 s-au soldat cu moartea victimelor.
În 2006, numărul cazurilor a crescut la 9.372, iar cel al deceselor aproape că s-a dublat, ajungând la 151. În 2008 s-a înregistrat o scădere uşoară, practic nesemnificativă, 8.787 de cazuri raportate cu 136 de decese.
Fenomenul este cu atât mai îngrijorător cu cât numărul real a cazurilor de violenţă în familie se consideră a fi mult mai mare, majoritatea victimelor nedeclarând agresiunile (fizice, sexuale, psihologice ş.a.).
Conform directorului DMPS, în judeţul Galaţi, în primele două trimestre ale acestui an, instituţia pe care o coordonează a înregistrat 253 de cazuri de violenţă conjugală. Foarte puţine în raport cu numărul celor care ajung în paginile ziarului, mărturisite chiar de către victime.
Fenomenul nu poate fi stăvilit (sau cel puţin diminuat ca amploare) decât dacă soţii care au de suferit ca urmare a acestui tip de violenţă se adresează următoarelor instituţii:
- Poliţiei - pentru a depune plângere;
- Unităţii de Primiri Urgenţe sau medicului de familie - pentru a beneficia de îngrijiri medicale;
- Serviciului de Medicină Legală – pentru a solicita şi obţine certificat de constatare medico-legală;
- Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Drepturilor Copilului – pentru cazurile în care au de suferit şi copiii victimei;
- Serviciului Public Local de Asistenţă Socială – pentru a beneficia de servicii sociale specializate;
- Adăpostului pentru victimele violenţei în familie,
- Nu în ultimul rând, DMPS - care oferă informare, consiliere şi îndrumare către instituţiile competente.
