Digul care nu se mai termină

Digul care nu se mai termină
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În Cosmeşti Vale, lucrurile arată ca anul trecut, ca acum doi ani…. Casele curate, frumoase şi noi stau tot acolo unde s-au aflat de zeci de ani – pe malul Siretului. Colbul se ridică grăbit, la fiecare pală de vânt, iar greierii fac a ploaie, în iarbă.

Cei care în urmă cu patru ani credeau că nu vor mai trăi să-şi vadă casele ridicate din nou stau acum, liniştiţi, în curţi, pe lângă locuinţele refăcute. Chiar dacă par să fi depăşit momentele grele, numai ei ştiu ce poartă în suflete; câte coşmaruri, câte spaime. Uneori mai auzi că vecinul a orbit imediat după inundaţii sau că femeia de la colţ nu mai doarme în nopţile în care plouă…

Digul - poveste fără sfârşit

Că situaţia din Cosmeşti Vale se prezintă la fel ca anul trecut nu mai este o noutate pentru nimeni. Vorbim despre digul de apărare împotriva inundaţiilor, care ar fi trebuit să se construiască în jurul satului, precum un inel, astfel încât aşezarea celor aproape 400 de gospodării să fie ferită din toate părţile.

Digul a rămas însă nefinalizat pe o porţiune de doar câteva sute de metri. Problema este că, din această cauză, apele s-ar putea revărsa din nou în sat, iar durerea ar fi îndoită: o dată pentru că ar afecta din nou gospodăriile distruse în 2005 şi a doua oară, pentru că sinistraţii nu ar mai beneficia  de niciun fel de ajutor prin legea asigurării obligatorii a locuinţei, pe care Guvernul Boc vrea să o aplice în curând.

Nu ar beneficia, pentru că, până nu se „închide” digul, zona este considerată inundabilă, şi, în consecinţă,  casele reconstruite acolo nu au autorizaţie. Nu au autorizaţie, deci nu există „în scripte”, deci nu vor fi luate în calcul de legea asigurării obligatorii a locuinţei. Alternativa: asigurarea privată.

Situaţia ne-a fost confirmată de viceprimarul Ioan Ciot: „Digul cel nou, un inel de vreo şapte-opt metri are două breşe în el, ambele pe terenul Ocolului Silvic Vrancea. Pentru că nu ne-am înţeles cu Ocolul Silvic, care ne-a cerut pentru cei circa 300 de metri vreo 30 de miliarde de lei vechi [despăgubire pentru arborii plantaţi – stejar, nuc], digul nu s-a mai continuat acolo. Vorbim de o suprafaţă de 300 de metri, plantată cu stejar - dar ce spun ei că e o pădure, sunt nişte arbori rari ca stâlpii de telegraf - şi de încă o suprafaţă de 100 de metri, cu nuci, lângă calea ferată”.

„Societatea care a construit digul a zis că şi mâine termină, dacă se reglementează situaţia cu Ocolul Silvic. Până atunci însă, cele 387 de familii se află tot în zonă inundabilă. Ceea ce înseamnă că locuinţele nu au autorizaţie şi, la o adică, dacă s-ar aplica legea asigurării obligatorii a locuinţei, oamenii de acolo nici n-ar conta…”

„Dacă s-ar închide digul, satul nu ar mai fi considerat a fi în zonă inundabilă, ar putea oamenii să-şi asigure locuinţele. Cu asigurarea privată e altă treabă; oamenii sunt săraci şi nici nu se interesează de aşa ceva. La inundaţiile din 2005, din atâtea gospodării, doar una era asigurată şi chiar şi-a primit banii de la asigurator”.   

Pro şi contra asigurării

Cristina Zaharia este singura din Cosmeşti Vale care, în 2005, avea casa asigurată. După inundaţii, s-a făcut şi agent de asigurări la firma respectivă.

„Eu am asigurat-o împotriva cutremurelor şi incendiilor, că de asta îmi era frică… Am asigurat-o la o firmă privată şi după inundaţii am primit despăgubirea exact la valoarea locuinţei. Eu nu cred că am avut noroc, aşa cum spun oamenii de aici, ci că am fost responsabilă. Am primit despăgubire, pentru că s-a considerat că nu sunt inundaţii de la natură, ci dintr-o eroare umană. Firma la care sunt asigurată, aceeaşi din 2005, face asigurări şi acum în Cosmeşti Vale, aşa zonă inundabilă cum e considerată, conform teoriei administraţiei publice…”.

Femeia se uită lung când vine vorba de legea asigurării obligatorii a locuinţei şi spune că „nu am încredere în aşa ceva, pentru că statul a dovedit că nu este un partener de încredere”.

Şi dacă se supără iar Siretul şi inundă? „Probabil vom fi mai deştepţi şi vom şti pe cine să dăm în judecată… Atunci nu am reacţionat pentru că eram prea proşti, temători şi amărâţi. Un râu regularizat, cum este Siretul, nu are voie să inunde”, ne spune doamna Cristina.

Peste drum de casa familiei Zaharia, trăieşte de 82 de ani Niţă Mihalache. Recită ca pe o litanie povestea inundaţiilor. Îl vezi că retrăieşte intens fiecare moment; bătrânul şi-a pierdut vederea, la inundaţii, se pare că din cauza şocului.

„Nici pe bunica n-am auzit-o să spună că a intrat Siretul în sat. Mai venea apa, pe dincolo, pe la Mărăşeşti, că aici nu era Siretul, ci era o gârlă de moară. Inundaţiile s-au datorat ăstora de la hidrocentrala de la Călimăneşti”, ne povesteşte nea Niţă.

Omul respinge ideea asigurării private a locuinţei: „Cu ce bani? Am 610 lei pensie. Dacă sunt obligat, n-am încotro, că-s legile statului, altfel, nu!”. Şi dacă, totuşi, Siretul?… „Nu mai vine apa!”, primesc răspunsul scurt şi clar al omului de 82 de ani.

Comentarii foto:

1 - Un dig care nu se mai termină

2 - Cristina Zaharia a fost singura  asigurată în 2005, la inundaţii

3 - Niţă Mihalache spune că inundaţii ca în 2005 nu au mai fost

Citit 1196 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.