* Zeci de monede vechi, timbre, ceasuri, decoraţii, medalii, plachete, fanioane, insigne, epoleţi alcătuiesc „averea” unui gălăţean pasionat * Ionel Silvestru, colecţionar împătimit, le face o ofertă tentantă colecţionarilor de obiecte muzicale vechi - o armonică veche de 70 de ani *
Apartamentul gălăţeanului Ionel Silvestru - Ţuca, după cum îl ştiu prietenii şi cunoscuţii - este un imens muzeu al colecţiilor adunate într-o viaţă de om. De cum îţi deschide uşa casei, rămâi uluit: un perete întreg, transformat în bibliotecă adăposteşte colecţia impresionantă de „Magazin Istoric”, de la primul număr până în prezent.
Cea mai valoroasă din încăperi adăposteşte colecţiile de ceasuri, timbre, medalii, insigne, decoraţii, monede, bancnote, fanioane ale cluburilor sportive, plachete... Nu ştii în care colţ să priveşti mai repede.
Cea mai preţioasă - soţia!
Întregul mobilier al camerei colecţiilor a fost transformat pentru a adăposti sau pune în valoare preţioasele obiecte. Tragi de o uşiţă şi se deschide expoziţia de insigne şi decoraţii, clasificate pe categorii sociale şi ani.
Monedele şi bancnotele sunt puse în clasoare şi plachete numerotate de la 1 la… 800. Banii vechi au fost, de fapt, prima lui pasiune, şi a început să îi colecţioneze de la 14 ani. Acum are peste 70 de ani şi se poate lăuda:
„În afară de femei, colecţionez de toate. Din toată colecţia de femei am luat numai una singură, pe care o am şi acum. Am jucat la dansuri naţionale şi în câte echipe am fost, eu mi-am ales perechea. N-a fost doar parteneră de joc, mi-a fost şi prietenă. La piruete, unele dansatoare se prind de deget şi ţi-l sucesc până ţipi de durere. Am ales una care mi-a sucit doar capul, nu şi degetele”, spune dl Silvestru despre soţia lui, Ioana.
Colecţionarul este fericit că soţia i-a acceptat “nebuneala”: “Eu îi spun săru-mâna şi când mă culc, şi când mă scol, numai pentru că-mi acceptă nebuneala. Nu mi-a spus niciodată: de ce ai cheltuit banii pe aşa ceva?”
„Unde vedea că insist şi mă uit la câte un obiect în talcioc, venea şi întreba cât costă. Vânzătorul se eschiva arătându-mă pe mine: «Păi e domnul». «Lăsaţi-l pe domnul, dumneata nu serveşti o doamnă?» Cumpăra obiectul respectiv şi mi-l băga în buzunar”, povesteşte dl Silvestru.
Fără număr
Colecţionarul nu şi-a numărat niciodată obiectele adunate, din superstiţie. „Am făcut rablă o Dacia nou-nouţă bătând talciocurile de la Prut până la Tisa, toată ţara, pentru ilustrate, monede, timbre, decoraţii, insigne. Am avut o colecţie de epoleţi din 1948 şi până în 2000, pe toate gradele, de la soldat la general, şi pe toate cele 38 de arme, pe care am dat-o la Muzeul de Istorie din Galaţi”, spune gălăţeanul.
Dl Silvestru ne arată o călimară de pe vremuri şi o oca, precizând că ambele au fost ale lui Cuza. Cum a intrat în posesia lor? „Am făcut-o şi pe zugravul, şi pe mecanicul, şi salahorul pentru ele”, spune gălăţeanul.
Şi nu s-a oprit nici acum, lucrează la o nouă colecţie, ilustrate cu Dunărea, de la izvor, la vărsare. Sufrageria este teritoriul soţiei, care are o pasiune pentru macrameuri, porţelanuri, cristaluri, sticlărie.
De pe două rafturi, personalităţile istoriei şi literaturii române te privesc fix. Sunt nişte busturi mici, executate în alabastru, pictate de vajnicul gălăţean. Pe vremuri, se găseau în magazine.
Fiicelor le-a făcut cadou colecţii de monede şi ilustrate româneşti de la anul naşterii şi până la căsătorie. Dacă îl întrebi de valoarea colecţiilor sale, Ţuca ridică din umeri: „Nu, nu mă întrebaţi de bani!”. Noi zicem că a depăşit miliardul de lei vechi.
Armonică de 70 de ani
Cu inima grea, dl Silvestru a fost nevoit să mai vândă din obiectele iubite pentru a-şi trata problemele de sănătate. Şi acum este gata să se despartă de armonica veche de 70 de ani, marca „Paolo Soprani”, care i-a aparţinut tatălui său.
„Armonica a fost a lui tata, cunoscut acordeonist. În 1939, tata era în Cotul Donului, concentrat, mama era muncitoare la un patron grec şi i-a spus acestuia că vrea să-i facă lui tata cadou o armonică. A fost comandată special, în Italia”, spune colecţionarul.
Cine îşi doreşte un asemenea instrument muzical, poate să-l găsească la dl Silvestru.
Explicaţii foto:
1: Armonica la venerabila vârstă de 70 de ani
2: Ocaua şi călimara lui Cuza
3-4: Colecţiile lui Ionel Silvestru
