* De la flori la ciuperci otrăvitoare *
De la fabrica de olimpici de la CNVA la o amărâtă de grădiniţă de la Frumuşiţa, de la elevii aduşi de părinţi cu maşina până în poarta şcolii la copiii care au luat-o pe jos până în marginea cealaltă de sat, de la curtea liceului care arată ca scoasă din ţiplă până la o curte cu gard de lemn, leagăn rupt, cuie şi sârme pe unde nu te aştepţi, plus ciuperci otrăvitoare care cresc nestingherite…
De la învăţământul de înalt nivel şi până la cel de subzistenţă sunt doar câţiva kilometri, aproximativ 25. Asta din punctul de vedere al distanţei fizice, pentru că altfel, de la CNVA la grădiniţa din Frumuşiţa distanţa pare astronomică.
Pare că e un alt timp, o altă eră, un alt continent, o altă ţară, un alt învăţământ. Şi totuşi e acelaşi sistem românesc. Văzut în extremele lui.
La CNVA, totul ca la carte
Despre CNVA numai de bine, ca şi în anii trecuţi, evident. Inspectorul şcolar general, Doru Resmeriţă, a terminat inaugurarea în doar câteva zeci de minute, cu obişnuitele salutări şi urări. Apoi, copiii s-au îndreptat spre clase să-şi (re)întâlnească profesorii, colegii, să facă schimb de flori şi poveşti de vacanţă.
Prea multe nu ar mai fi de spus despre inaugurarea de la CNVA. Dacă vreţi, luaţi relatările din alţi ani şi schimbaţi doar data. Asta e una dintre extreme, cea fericită. Despre cealaltă vom relata pe larg.
Jalea de la grădiniţa Frumuşiţa
Acelaşi inspector general şcolar, Doru Resmeriţă, a mers şi la Frumuşiţa. La şcoala "Petru Rareş" nu a stat prea multă vreme pentru că a vrut să vadă şi partea mai puţin fericită a lucrurilor, îndreptându-se către una dintre cele mai amărâte grădiniţe din judeţ la capitolul dotări.
„Dacă nu sunt eu singurul oficial din ţară care deschide anul şcolar la o grădiniţă ca asta… Restul toţi taie panglici”, a spus oarecum teatral inspectorul Doru Resmeriţă. A fost primit bine, poate şi pentru că toată lumea se aştepta la o promisiune.
„Domnul inspector a fost la CNVA, apoi a venit la noi pentru că suntem la fel de importanţi”, a declarat, în deschiderea ceremoniei, directoarea Daniela Radu. Apoi a continuat cu problemele instituţiei pe care o conduce, probleme de care Doru Resmeriţă se pare că nu era străin, de vreme ce a spus la un moment dat că a mai vizitat grădiniţa în mandatul său, atunci când, de altfel, a şi promis că va veni aici la deschidere.
„Grădiniţa aceasta nici nu are un sediu al ei, ne facem treaba în casa unei asociaţii agricole care s-a despărţit, iar acum proprietarii încearcă să o recupereze. E o clădire veche de peste 50 de ani, însă nu putem trage nici apă, nimic pentru că nu e a noastră. Nu putem decât să dăm o mână cu var. Vrem şi noi o grădiniţă frumoasă, luminoasă, cu căldură iarna. Eu încă visez”, a mai spus directoarea Daniela Radu.
Discursul inspectorului general a fost unul realist, dar nu au lipsit nici promisiunile. „Totuşi, în învăţământ există şi situaţii din astea, pe care trebuie să le asumăm şi să le rezolvăm. Sunt aici pentru a vă spune că această grădiniţă se va muta într-un sediu nou, în curtea şcolii «Petru Rareş» la începutul anului şcolar viitor”, a anunţat inspectorul general.
Ironii ale copiilor
Promisiunea a venit la timp, pentru că elevii de la „Petru Rareş”, care au frecventat la rândul lor această grădiniţă, îi pregătiseră lui Doru Resmeriţă un spectacol ironic, o scenetă usturătoare.
„Ne amintim cu drag de vremurile în care ne încălzeam lângă soba în care lemnele trosneau şi învăţam pe lângă şoriceii cei dragi. Ce vremuri frumoase erau vremurile acelea când ne jucam prin curte printre utilajele agricole depozitate aici, spre groaza educatoarelor care se temeau să nu ne rănim”, a fost mesajul „absolvenţilor” acestei grădiniţe.
Prea mult lucrurile nu s-au schimbat la această instituţie de învăţământ. Porţile unui teren de fotbal improvizat sunt din cauciucuri de maşină, un leagăn metalic rupt şi ruginit face casă bună cu cuiele bătute în câte un ciot de lemn sau cu bucăţile de sârmă unde probabil că foştii şi viitorii proprietari ai clădirii îşi mai priponesc din când în când caii. Şi să nu uităm ciupercile otrăvitoare care cresc nestingherite prin curtea grădiniţei.
Şanse egale?
Chestionat pe marginea extremelor de început de an, Doru Resmeriţă a admis că ceea ce a vizitat ieri (CNVA şi grădiniţa Frumuşiţa) nu sunt neapărat definitorii pentru învăţământul românesc.
„Sunt două extreme pentru că atunci când discutăm despre şanse egale ale elevilor din rural faţă de cei din urban trebuie să ne gândim şi la infrastructura şcolară. Aceasta este o extremă, nu aşa arată infrastructura unităţilor şcolare, dar e un exemplu care ne arată că trebuie să ne ocupăm şi de situaţiile excepţionale. Şcoala este a comunităţii locale, se doreşte descentralizare, iar pentru asta primarii trebuie să conştientizeze că trebuie să acorde o mai mare atenţie acestei şcoli. S-au obişnuit ca de fiecare dată fondurile să vină de la Guvern”, a spus inspectorul general.
Întrebat dacă au aceleaşi şanse copiii din extremele prezentate, Doru Resmeriţă a punctat mai multe tipuri de inechitate. „Putem vorbi despre extreme chiar în cadrul aceleiaşi comune. Şcoala «Patru Rareş» e altceva faţă de această grădiniţă. În rest, e o problemă care apare în învăţământul românesc, e o problemă legată de ce cadre didactice ajung să predea în zona rurală”.
„De foarte multe ori, în fiecare an, copiii au alt învăţător, educator, nu există stabilitate… Vedeţi că şi aici sunt două educatoare noi, probabil că la anul vor fi alte educatoare noi dacă nu vom reuşi să creăm infrastructura. În aceste condiţii e clar că nu vor rămâne”, a punctat Doru Resmeriţă.
Explicaţii foto:
1 – Copiii au adus flori, dar curtea i-a întâmpinat cu ciuperci otrăvitoare
2 – Inspectorul Doru Resmeriţă a asistat la cermonie, dar a şi tras cu ochiul la neajunsurile grădiniţei
3 – Acesta este balansoarul pe care îl vor folosi copiii de la grădiniţa din Frumuşiţa
4 – Ceremonia a avut totuşi şi momente plăcute
