* Soarta face că pe gălăţeanul care a călătorit în Cipru cu linia companiei maghiare chiar îl cheamă Dorel, Dorel Buta * Cu o zi înainte de a reveni în ţară, microbistul nostru a aflat că nu mai are cu ce, povestea sa având accente comico-dramatice
Cum ar fi să te afli într-o ţară străină, să ştii că ai biletul de întoarcere achitat şi poate şi locul de la geam asigurat, dar să afli cu 24 de ore înainte de a reveni acasă că cel care te-a adus a „crăpat”, s-a făcut ţăndări? Ei bine, Dorel Buta, un gălăţean de 45 de ani care circulă des după echipa de fotbal Oţelul şi care n-o duce grozav cu finanţele, a păţit-o cu vârf şi îndesat zilele trecute. Venise în Insula Afroditei cu o cursă de linie a companiei Malev, cu escală în Budapesta. El însuşi povesteşte: „Am zis să fac o economie cam de 50 de euro. Rămâneam peste noapte în capitala Ungariei, mai făceam o plimbare, iar spre dimineaţă continuam cursa până în Larnaca. Nici n-am visat că mi se poate întâmpla aşa ceva. Cu o zi înainte să-mi reiau zborul spre România, am auzit un prieten din Cipru că Malev a dat faliment. Am crezut că e o glumă proastă.” Dorel al nostru s-a dus la aeroportul din Larnaca, i s-a confirmat că Malev este un substantiv propriu dus pe pustii şi a primit ridicări din umeri când a întrebat cum îşi poate recupera banii. „Mi-au cerut adresa, spunându-mi că poate îmi vor trimite prin poştă banii. Şi eu cu ce-mi iau alt bilet?”, a fost reacţia imediat următoare a românului, victimă colaterală a unui brand devenit insolvabil.
Erau să-l rupă şi câinii!
Falimentul „cu talent” care-l lăsa „amanet” la malul Mediteranei i-a scurtcircuitat lui Buta toate planurile. Supărat, omul a plecat pe jos de la aeroport, ştia că Oţelul joacă un meci amical la aproximativ 10 kilometri distanţă. O luase pe de-a dreptul, printr-un câmp unde a fost la un pas de a face cunoştinţă cu maxilarele înfierbântate ale unor câini. „Nu erau maidanezi, doar n-am văzut aşa ceva prin Cipru, dar am trecut pe lângă nişte magazii, iar câinii îşi făceau treaba. Au fost cât pe ce să sară gardul, m-am speriat, ce mai!”, adaugă suporterul campioanei României, mai păţit probabil decât orice alt client al companiei aeriene din ţara vecină.
Crahul şi naţionalismul
La auzul veştii că Dorel rămăsese pe jos, antrenorul Dorinel Munteanu şi jucătorii „oţelari” au decis să-l ajute, iar Buta a ajuns sâmbătă seară în Bucureşti alături de delegaţia gălăţeană cu o cursă TAROM. Îi revenise zâmbetul pe buze la întrebarea arhicunoscută din reclame „Dorele, probleme, mă?” şi brusc devenise naţionalist: „De acum încolo voi merge numai cu ai noştri, cu companiile româneşti.” Totuşi, ecuaţia acestui caz este uşor de descifrat: tentativei de a evita graniţa insolvabilităţii i s-a răspuns cu ditamai crahul. Dorele, aşa arată criza!
