Secretul reuşitelor lui Lucian Bute este dezvăluit chiar de numele străzii pe care a crescut în comuna gălăţeană Pechea: „Muncii”. Preţuind valorile comunei, Consiliul Local a aprobat un proiect pentru asfaltarea străzii pe care locuieşte familia Bute.
La 14 ani, când a intrat prima dată în sala de box, Lucian era atât de firav încât nimeni nu credea că va putea face sport de performanţă. “Nu mi-am închipuit pe vremea aceea că un copil atât de liniştit şi de paşnic, va ajunge să facă box. Cu atât mai mult că va deveni campion mondial, mai ales că nu avea un fizic care să-l recomande pentru aşa ceva. Era un copil slăbuţ”, mărturisea Maria Armencea, cea care i-a fost dirigintă din clasa a cincea şi până a terminat gimnaziul.
Doar primul său antrenor, Felix Păun, a avut ochi să vadă în Bute un potenţial viitor campion al lumii. “Era atât de slab, încât am avut mari probleme cu el la început. Era un chin să-l aduc măcar la greutatea minimă pentru cea mai mică categorie, altfel nu avea voie în competiţii. M-a încântat, când a intrat în sală prima dată, cu viteza sa deosebită şi am ales să încerc să-l fac boxer. Ulterior, nu a fost greu să lucrez cu el, pentru că are o capacitate fantastică de a învăţa, de a asimila ce îi spune antrenorul. Nu exagerez, a fost ca în poveşti, progresa într-o săptămână, cât alţii într-un an”, a povestit Felix Păun.
Până la 14 ani, campionul mondial la categoria supermijlocie nu s-a simţit deloc atras de ringul de box. Singurul băiat al familiei Bute, de pe strada Muncii, cocoloşit de cele patru surori, visa să ajungă inginer sau poliţist şi, ca aproape orice copil, avea fotbalul în cap, juca atacant la echipa din comună.
A ajuns aproape întâmplător în ring. Noroc că în Pechea este sală de box, altfel ar fi fost şanse uriaşe să nu existe faimosul pugilist Bute, campion al lumii. A crescut repede în valoare şi de la Pechea s-a mutat la CSM Dunărea Galaţi. A intrat pe mâna lui Octavian Tabără, antrenor pe atunci şi la loturile naţionale de juniori, care a continuat să şlefuiască un diamant ce a strălucit repede în boxul mondial. La 18 ani, câştiga medalia de bronz la Campionatul Mondial de box pentru juniori. La amatori, a fost ghinionist, obţinând doar o medalie de bronz la Mondiale, iar la Jocurile Olimpice din 2000 nu a apucat să ajungă. A avut neşansa ca unul dintre protejaţii de atunci ai federaţiei, Dorel Simion, să nu mai poată slăbi şi să urce la categoria lui Lucian. S-a organizat un meci între cei doi, dar arbitrii au decis pe nedrept să plece Simion la Olimpiadă, deşi Bute câştigase clar.
„Emulaţia Bute”
În sala în care şi-a pus Lucian mănuşile de box prima dată se antrenează puştii din comună care visează să-i calce pe urme. „Box Club Bute”, nici nu se putea altă denumire pentru clubul din Pechea care supravieţuieşte din cei 10.000 de euro strânşi în urma vânzării la licitaţie a mănuşilor cu care Bute a boxat în meciul cu Mendy. „După un meci al lui Lucică, e nebunie în comună, toţi copii vor să fie «Bute». Am avut momente în care se adunaseră cam 50 la antrenamente, dar mulţi renunţă repede. De regulă, avem cam 7-8 sportivi care muncesc cu adevărat, care nu s-a speriat când au văzut că boxul este un sport dificil”, a spus ieri Felix Păun, în timpul unui antrenament cu patru dintre posibilii urmaşi ai lui Lucian.
„Văd un meci de 12 reprize. Clar, e cel mai greu meci de până acum, Froch e un pugilist de mare clasă. Cele mai multe meciuri le-a câştigat prin KO în ultimele reprize, asta spune multe. Însă, Lucian are o viteză şi o tehnică superioare, e pe val, este la apogeul carierei şi sper să câştige prin KO, altfel mi-e teamă de o decizie la puncte nedreaptă din partea arbitrilor”, şi-a spus Felix Păun gândurile despre confruntarea de sâmbătă noapte.
