* Cel poreclit Babicu a revenit în Galaţi, dar de această dată nu pentru fotbal, ci pentru propriul magazin de haine
Timp de două sezoane şi jumătate, în perioada 2000-2002, Cristian Munteanu a apărat poarta Oţelului, devenind cel mai apreciat goalkeeper care a evoluat pentru gruparea roş-alb-albastră. Munteanu a avut o carieră de succes, cu peste zece ani la înalt nivel, având în palmares un titlu de campion, trei Cupe ale României, de două ori ales cel mai bun portar din ţară (o dată fiind legitimat la Oţelul) şi a fost votat cel mai bun portar din istoria Galaţiului. „S-a supărat Relu Călugăru, care îmi era antrenor, că am fost ales cel mai bun portar în detrimentul său, dar el a avut ghinion că n-a fost şi la naţională. Călugăru mi-a relansat cariera. Eram coleric, iar el m-a învăţat să am echilibru. Îi mulţumesc public pentru asta. Venisem la Oţelul după ce jucasem mai puţin o vreme, iar în al doilea an eram cel mai bun portar din ţară şi pe locul doi în topul fotbaliştilor din Divizia A. Aşa am prins şi Naţionala”, a spus Munteanu, cel care e deţinătorul celui mai bun record de meciuri consecutive fără gol primit din România, având zece partide la rând încheiate la zero, pe vremea când era la Farul.
Moment emoţionant
Cristi Munteanu a spus că la Galaţi s-a simţit cel mai iubit şi a povestit momentul care i-a marcat cariera.
„Cel mai frumos moment al carierei a fost la ultimul meci jucat acasă pentru Oţelul. Toată lumea îmi cerea să bat penalti, apoi, la finalul meciului, toţi îmi strigau numele şi mă aplaudau. După meci, când am ieşit de la vestiare, în jur de 5.000 de oameni au blocat tot drumul, erau şi pe linia de tramvai. Un domn cu copilul său plângeau chiar în faţa mea ca să nu plec, atunci am început şi eu să plâng, a fost cel mai emoţionant moment din carieră”, a spus Munteanu, fiind întrerupt chiar de acel copil care plângea, invitat de „Viaţa liberă” la discuţia cu idolul său de atunci. „Chiar eu eram”, a spus Andrei-Cristian Ştefan, ajuns la vârsta de 22 de ani, fost portar la Oţelul ca junior. „Când eram în clasa a patra învăţătoarea ne-a pus să scriem despre idolii noştri. Majoritatea au scris despre părinţi, eu am scris despre Cristi Munteau. Toate tricourile mele aveau neapărat numărul 23 şi scris mare Munteanu”, a spus cel care l-a emoţionat pe Munteanu şi care a purtat încă de atunci aceeaşi poreclă ca idolul său, Babicu. Cei doi „Babicu” au păstrat legătura o vreme după ce Munteanu a plecat de la Galaţi, dar de mai bine de cinci ani cel mare n-a mai ştiut nimic de copilul care l-a făcut să plângă. Până în clipa în care a povestit de momentul plecării sale, Munteanu n-a ştiut că cel de lângă reporterul „Vieţii libere” e chiar fanul său numărul unu.
Lobonţ + Stelea = Munteanu
Totuşi, Munteanu n-a fost convins la început că Galaţiul e locul în care poate să-şi relanseze cariera. „MM Stoica a tras mult de mine să vin la Galaţi, eu nu voiam. Giovani a fost decisiv, mi-a zis că garantează el ca să vin aici. M-au adus la stadion, apoi MM mi-a dat un Cielo să mă plimb prin oraş. Am mers eu cu maşina cât am mers, apoi m-am rătăcit, nu ştiam pe unde sunt. Ţin minte că m-am oprit pe la Elice, nu ştiam să mai ies de acolo, m-am aşezat pe bordură şi-mi venea să plâng. Îmi ziceam într-una „În ce m-am băgat aici!?”. Nu mai voiam să stau deloc şi până la urmă s-a dovedit că a fost cea mai frumoasă perioadă din carieră. Am avut mari regrete mai târziu că am plecat. A fost şi un moment când puteam să revin, dar Grigoraş, antrenorul de atunci, s-a opus venirii mele”, ni s-a confesat Munteanu.
Echipa din care a făcut parte, a fost la un pas să obţină o calificare miraculoasă în Cupa UEFA. „N-am început prea bine sezonul, eram jos în clasament, apoi a venit Lăcătuş antrenor. După o serie fantastică de victorii am ajuns în faţă şi ne-am bătut până în ultima clipă pentru cupele europene. În ultima etapă, la Rapid, a fost japcă. Am deschis scorul, apoi ne-au egalat dintr-un penalti inventat. Au dat golul de 2-1 foarte târziu, dar a fost o manieră cum rar am văzut”. Tot în acea perioadă, Munteanu a prins echipa naţională şi devenise celebru bannerul galeriei Oţelului pe care scria Lobonţ + Stelea = Munteanu.
Design vestimentar, noua pasiune
Munteanu a revenit în locul în care s-a simţit cel mai bine, la Galaţi, de această dată cu o nouă pasiune, design vestimentar, reuşind să-şi deschidă un magazin în galeriile Real.
„Logodnica mea, care e din Galaţi, a fost cea care m-a convins să o iau pe calea asta. Mi-a prezentat un proiect, mi-a zis o sumă şi, bineînţeles, s-a dovedit a fi de cinci-şase ori mai mare. Am început să fiu prezent la atelier, să mă documentez şi m-am lansat pe piaţă. Am avut şansa să găsesc un croitor excelent, căruia îi zic Messi pentru că-i cel mai bun. Un merit foarte important îl are şi Stela Savin, cea care şi-a lansat şi siteul internaţional care îi poartă numele”, a spus Munteanu, care nu duce lipsă de oferte în noul domeniu de activitate. „Sunt cerut în Braşov de Traian Marc, portarul de la Corona, care are acolo un magazin, în Constanţa deschid un magazin cam într-o lună. Am primit propunere şi pentru Cluj după lansarea de la Galaţi. Sunt conectat tot timpul la ceea ce fac, am idei de promovare, să creez. Spre exemplu, primele 50 de cupluri care cumpără din magazin până pe 14 februarie, vor beneficia de un voucher de 60 de lei. Îmi place să mă ocup de haine, toţi fotbaliştii au asta în genă, să fie preocupaţi de aspect”.
Cristi Munteanu speră să reuşească în noua activitatea cel puţin la fel de multe ca în cea fotbalistică, propunându-şi să ajungă cu prezentări de modă chiar la Paris.
