* Echipa de baschet feminin Phoenix şi-a mărit în această vară numărul de jucătoare de „naţională”, prin transferul coordonatoarei Gabrielei Cursaru
Pe Gabriela Cursaru am remarcat-o astă-vară, când lotul naţional de baschet feminin - din care face parte - se afla la Galaţi, în campania de pregătire pentru Campionatul European din 2015, organizat în colaborare de România şi Ungaria.
Dintre gimnastică şi handbal, a ales baschetul
Practică baschetul de la 8 ani, când a fost selectată de directorul Şcolii Nr. 97 din Bucureşti. Sora ei, mai mare cu cinci ani, a făcut gimnastică, iar tatăl a jucat fotbal până la 35 de ani, aşa că modelele din lumea sportului nu i-au lipsit. Ce sport ar fi atras-o? „Gimnastica sau handbalul. Eu aş fi vrut gimnastică, când eram mică făceam tot felul de copilării, apoi ca sport de echipă, la handbal, nicidecum la baschet, nu era în gândurile mele. Înălţimea mea nu a fost o problemă, dimpotrivă, m-a ambiţionat mai tare. Totul depinde de tine, de ceea ce gândeşti şi nu contează că eşti mai mic sau mai mare. Acel prim antrenament m-a făcut să devin omul care sunt astăzi”, a mărturisit Gabriela Cursaru.
În doar patru ani, a ajuns la „naţională”
A jucat pentru început în echipa şcolii, apoi în cea a BC 97 (de la Şcoala Generală Nr. 7), ca în anii următori să facă parte din generaţia de excepţie formată la Olimpia Bucureşti, unde a fost coechipieră cu o altă „gălăţeancă” - Romina Filip, şi cu multe jucătoare de naţională: gălăţeanca Alina Crăciun (ICIM Arad), Sonia Ursu Kim (Olimpia CSU Braşov), Cristina Bigică (Golden Eagles Marquette University - SUA) şi Gabriela Munteanu (Olimpia CSU Braşov). La 12 ani, Gabriela Cursaru făcea deja parte din echipa naţională de junioare.
La nici 20 de ani, juca departe de casă
Născută şi crescută în Bucureşti, se desparte de familie la nici 20 de ani, când decide că vrea să joace în altă parte. „A fost o alegere bună, pentru că îmi doream să joc şi asta s-a îndeplinit. La început mi-a fost mai greu, dar m-am obişnuit. Am susţinerea părinţilor, care sunt alături de mine, chiar dacă joc în ţară sau afară”, ne-a mărturisit Gabriela.
Din dorinţa de „mai mult”, a venit la Galaţi
Sezonul trecut a fost unul foarte dificil pentru Gabriela, care era obişnuită să joace foarte mult, dar plecarea de la Braşov la Sf. Gheorghe, deşi era privită ca o mişcare bună, nu s-a dovedit a fi aşa. Statul mai mult pe bancă, ca rezervă a americancei Samantha Prahalis, a făcut-o să vadă altfel lucrurile şi să îşi dorească mai mult: „Momentul „Sepsi” îl consider o lecţie de viaţă, atât din punct de vedere sportiv, cât şi personal. M-a schimbat ca om, am alte idei, a fost un test de maturitate”, a spus Gabriela.
S-a integrat foarte bine în echipă
La Galaţi s-a acomodat repede cu coechipierele, mai ales că pe unele le cunoscuse încă din vremea când era la Olimpia Bucureşti, iar pe altele din postura de adversare, câd juca la Sepsi. „Componenţa internaţională nu a fost o problemă, noi, ca sportivi, trebuie să ne integrăm foarte uşor într-o echipă, să încercăm să avem legături cât mai strânse, nu neapărat de prietenie în afara terenului, dar când suntem la antrenamente sau la meciuri, să fim un tot unitar. A contat mult că aici deja era un nucleu format, iar noi, cele care am venit din acest sezon, ne-am alipit mult mai uşor”, a încheiat Gabriela Cursaru.
Cine este Gabriela Cursaru
Născută pe 12 martie 1992, la Bucureşti, a urmat cursurile Liceului cu Program Sportiv din Bucureşti. A terminat Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. A jucat la Olimpia Bucureşti 2007-2011, Olimpia Braşov 2011-2013, Sepsi Sf. Gheorghe 2013-2014 şi Phoenix Galaţi, în prezent. Din 2004 face parte din echipa naţională a României, de la echipa de junioare până la cea de senioare.
