Campioana naţională la tenis de anul trecut a revenit acasă, direct cu participarea la turneul Futures de la Galaţi, după primele cinci luni ca bursieră în SUA, la Universitatea Texas Tech
Campioana naţională de senioare a României de anul trecut, Gabriela Talabă, a plecat la începutul anului în Statele Unite, cu o bursă la Universitatea Texas Tech (Texas), continuându-şi cariera sportivă în echipa de tenis a acesteia, Lady Raiders.
Sezonul în SUA s-a încheiat, iar Gabriela a revenit acasă. Este în vacanţă, însă doar din punct de vedere şcolar, pentru că a reintrat imediat în circuitul ITF Pro, profitând de cele trei turnee programate la Galaţi, două Futures şi un Challanger, primul încheindu-se sâmbătă. Şi-a dorit enorm să joace aici, astfel că a intrat pe teren aproape direct de pe drum. Călătoria din SUA a durat 24 de ore, plus alte patru de la aeroport la Galaţi, a ajuns la ora 5 dimineaţa, iar la prânz era la baza Viva Tenis Club, unde avea meci în primul tur la simplu şi peste puţinî vreme intra iar pe teren, la dublu.
După trei victorii la simplu şi două la dublu, entuziasmul generat de plăcerea de a juca acasă n-a mai putut compensa oboseala şi Gabriela Talabă s-a oprit în semifinale, atât la simplu, învinsă fiind de tânara jucătoare din Ungaria, Fanny Stollar, scor 7-5, 6-4, cât şi în proba de dublu, unde a făcut pereche cu Cristina Ene şi au fost eliminate de perechea Charlotte Klasen/ Anna-Giuliana Remondina (Germania/ Italia), favoritele turneului, cu scorul 2-6, 7-6 (6), 10-8.
- Cum ai rezistat în această săptămână, cu atâtea meciuri şi după un drum istovitor?
- Cred că euforia de a juca acasă a fost cea care mi-a dat energia necesară în toată această săptămână.
- Cum este revenirea acasă, după atâtea luni? Cine a plâns mai mult, tu sau mama?
- Niciuna (n.r. - râde). La început, mi-a fost greu să mă obişnuiesc acolo, era totul diferit, dar odată intrată în rutină, m-am obişnuit cu oraşul, cu fetele, cu facultatea şi a început să îmi fie mult mai uşor şi să îmi placă. Dar acasă rămâne acasă şi voi reveni în fiecare vară.
- Descrie-ne puțin cum este să joci tenis la colegiu?
- În primul rând, jucătorii şi părinţii de acasă au impresia că, dacă te-ai dus în America să joci la colegiu, te-ai lăsat de tenis. Nu-i chiar aşa. Acolo îţi faci un nivel de pregătire mult mai bun. Ai antrenamente zilnice, cu echipa. La primele antrenamente fizice mi-a fost rău, nu puteam să respir, nu ştiam ce-i cu mine la cât de intense au fost. Iar la tenis, îmi place, pentru că antrenamentele sunt mult mai diversificate, avem fie teme la care antrenorii ne explică ce trebuie să facem, fie teme cu alte jucătoare din echipa. Ne corectează dacă greşim, ne ajută să înţelegem mai bine, să vedem jocul din mai multe puncte de vedere, să alegem soluţia corectă.
Vreau să continui în circuitul mondial
- Este benefică experienţa aceasta pentru carieră ta viitoare?
- Sincer, da, mă gândesc să joc la colegiu cât este bursa mea, pe patru ani. Apoi să revin aici şi să joc în turnee. Acum, pe perioada verii, voi juca în turnee pentru a-mi menţine locul în clasament pe care l-am obţinut anul trecut, asta este cel mai important, căci nu vreau să mai joc în calificări la turnee de 10.000 de dolari. Sper ca atunci când termin colegiul să găsesc un sponsor, fie aici, fie acolo, şi să continui. Dacă nu, mai este varianta să particip la echipe, în străinătate, pentru banii necesari să continui apoi la turnee...
- Cât de mult te ajută jocul de dublu, atunci când eşti doar tu cu tine, la simplu?
- Jocul de dublu ajută foarte mult atunci când vrei să exersezi unele lovituri. Ai acestă şansă, poţi să iei mingea mai devreme, să faci voleuri, să exersezi smashuri, ceea ce în simplu, la fete, nu prea întâlneşti.
"Hardul mi-a îmbunătăţit jocul"
- Cum ţi-a fost mai uşor să te adaptezi, de la zgura de acasă pe hardul din Texas sau invers?
- Întotdeauna, mie mi-a fost mai uşor să mă adaptez de pe hard pe zgură, din momentul în care treci de la o suprafaţă mai lentă la una mai rapidă este puţin mai dificil, trebuie să ajustezi paşii în mod diferit. Plus că pe hard nu poţi să aluneci. Pe zgură, ai mai mult timp să gândeşti mingile, să execuţi loviturile. Schimburile de mingi sunt mai lungi şi implică mai multă creativitate. Pe hard, trebuie să fi mai direct, să ştii cum să începi punctul şi cum să-l închei. Totuşi, n-a fost prea simplu să intru direct în meci pe zgură, la turneul acesta, după atâtea luni pe hard.
- Care este suprafaţa ta preferată, acum putând să faci cu mai multă uşurinţă o comparaţie?
- Jucând şi pe hard, în prima perioadă a anului, pot să zic că tot zgura a rămas, dar categoric jocul meu s-a îmbunătăţit pe hard şi îmi place lucrul acesta.
- Cum ai fost primită acolo de colegele de echipă, de şcoală, de antrenori?
- Am avut norocul să nimeresc într-o echipă foarte unită. Sunt alături de alte şapte jucătoare, care m-au ajutat cu tot ce am avut nevoie, începând de la şcoală şi antrenamente, până la probleme personale şi petrecerea timpului. Mi-au fost aproape şi au avut încredere în mine, iar eu am încredere în ele.
- Toate cele şapte sunt din America?
- Nu, sunt din diferite colţuri ale lumii, Franţa, Brazilia, Anglia, Africa de Sud şi trei sunt din SUA, printre acestea din urmă şi Kenna Kilgo, partenera mea de dublu.
- În România, ai terminat Liceul cu Program Sportiv. Ce studiezi acum, în SUA?
- Ca profil am management sportiv, iar ca subprofil „general business”. La finalul studiilor, o să fie mai diferit, pentru că în urma colegiului voi avea o altă perspectiva a viitorului şi ăsta este un mare avantaj.
- Care este programul tău pentru această vară? Şi când te vei reîntoarce în Texas?
- După turneele de la Galați, voi merge în Germania, unde voi juca la o serie de turnee de 25.000 de dolari. În State voi pleca pe 20 august, puțin înainte de ziua mea (n.r. - 23 august), căci acolo cursurile încep mult mai devreme decât în România, pe 24 august.
