Valentina şi Cristi Onofrei organizează, de câteva luni, evenimente sportive cu scop caritabil, în Grădina Publică
Tot mai mulţi tineri ai zilelor noastre privesc sceptici spre viitor, mai ales atunci când este vorba de întemeierea unei familii. Într-adevăr, viaţa de familie presupune responsabilitate şi nenumărate schimbări, pentru care nu oricine este pregătit. Cu toate acestea, există cupluri tinere care pot da oricând o lecţie de înţelepciune, modestie şi generozitate.
Pe Valentina şi Cristi Onofrei îi cunosc destul de mulţi gălăţeni, în special cei care se implică în acţiuni caritabile. Însă, mai puţini ştiu frumoasa poveste de familie a celor doi soţi.
Cine este şeful în familia Onofrei
Cristi şi Valentina s-au născut în Galaţi, au ambii 33 de ani şi se cunosc încă din adolescenţă. Povestea lor de dragoste a început în urmă cu aproape un deceniu, chiar de la prima întâlnire. "Ne-am cunoscut în 1998, la Palatul Copiilor. Eram colegi de cor, la Unicef, unde eu am cântat din clasa a VI-a până la sfârşitul liceului, iar Cristi a fost membru timp de trei ani. Aveam relaţii colegiale, nimic mai mult. Întâmplător, ne-am reîntâlnit pe stradă în 2006, iar din acel moment a început şi povestea noastră de familie", îşi aminteşte Valentina. Atunci, Cristi era absolvent al Facultăţii de Drept, iar Valentina absolventă a Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor.
Şi-au dorit întotdeauna o familie fericită, în care să existe armonie şi înţelegere. De şapte ani sunt soţ şi soţie, iar acum doi ani şi zece luni, în viaţa lor apărut cea mai mare fericire posibilă: un fiu pe nume Andrei. "Fiul nostru este tot ce avem mai scump. E un copil cuminte, care aduce lumină în orice secundă din viaţa noastră. Ne ajută la orice, chiar dacă nu are nici trei ani. Vede ce facem noi şi vrea să se implice şi el. La noi în casă, Andrei este şeful!", a mai povestit Valentina Onofrei.
Cum se înţelege o profesoară cu un jandarm
Anul în care s-a revăzut cu Valentina, a fost plin de evenimente pentru Cristi. În 2006 şi-a început serviciul la Jandarmeria Galaţi şi doar în câteva luni a simţit că această profesie i se potriveşte de minune. "Faptul că am ajuns la Jandarmerie ţine atât de inspiraţie, cât şi de noroc. Eu am reuşit să intru pe baza unui examen, altfel eram obligat să fac şcoala militară, iar asta însemna să fiu plecat timp de doi ani. După atâţia ani de muncă, îmi dau seama că este o profesie pe care o iubesc. În ciuda faptului că ne asumăm riscuri zilnice, cred întotdeauna că vom reuşi să le depăşim. Aici nu ai cum să te plictiseşti, zilele fiind foarte variate. Am rezistat în orice misiune, pentru că ştiu cât de aşteptat sunt acasă”, ne-a mărturisit Cristi Onofrei.
Valentina a avut întotdeauna o slăbiciune pentru copii şi pentru ştiinţele exacte. Până la urmă, a reuşit să îmbine cele două pasiuni şi a devenit profesoară de ştiinţe tehnice la Colegiul Tehnic de Alimentaţie şi Turism „Dumitru Moţoc” din Galaţi. „După familia mea, şcoala este a doua pasiune. Copiii sunt diferiţi în ziua de azi, pentru că au totul la îndemână, dar este important să-i poţi înţelege. Interacţiunea cu ei îmi dă energie şi nu aş schimba asta pentru un alt job. Locul meu este printre copii, la şcoală”, a declarat Valentina.
Schimbul de ture al soţului şi planificările zilnice pentru orele soţiei nu au fost niciodată o problemă în familia Onofrei. „Timpul acordat familiei este primordial, cu siguranţă. Iar dacă se întâmplă să fie reţinut unul dintre noi la serviciu, nu este nicio problemă. Şi în cazul meu, şi în cazul soţiei, profesia pe care o avem nu este doar un job, ci o pasiune. Nu poţi rezista foarte mult într-un domeniu, dacă nu-ţi place ceea ce faci”, a mai adăugat Cristi Onofrei.
"Mi-am dorit să pot face mai mult"
Un capitol aparte din viaţa familiei Onofrei a început în luna mai a anului trecut. De atunci, vieţile multor copii cu grave probleme de sănătate au prins culoare. „Anul trecut, mă întâlnisem cu un fost coleg de şcoală, care m-a rugat să donez nişte bani pentru un copil care avea mari probleme de sănătate. Atunci m-am gândit că banii pe care pot să-i donez sunt foarte puţini, iar eu mi-am dorit să pot face ceva mai mult. Gândul meu era legat de activităţi sportive, pentru că asta îmi place să fac. Nu a durat mult timp şi, în luna mai, am organizat primul eveniment sportiv cu scop caritabil pentru un copil bolnav. Au venit destul de mulţi oameni care au donat, fiecare cât a putut. Aşa am înţeles că pot să ajut pe cineva prin intermediul sportului, chiar dacă nu fac parte dintr-un ONG. Încerc să-i conving pe oameni să practice un mod sănătos de viaţă, contribuind, în acelaşi timp, la salvarea unei vieţi de copil. La primul eveniment organizat m-a ajutat un prieten, Marius Buricea, care organizase anterior un astfel de eveniment pentru copiii cu autism, iar pe parcurs s-au alăturat şi câţiva sponsori. Până astăzi, am reuşit să organizăm în Grădina Publică nouă evenimente caritabile. La început, aflam din mass-media despre anumiţi copii, dar, mai târziu, oamenii au început să mă contacteze. Pe noi ne interesează gravitatea problemei, facem o investigaţie, întrucât oamenii care donează o anumită sumă vor să cunoască toate detaliile. De obicei, ajutăm copiii din familiile sărace, care nu au absolut nicio posibilitate materială. Cea mai mare sumă obţinută până acum prin donaţii este de 11.400 lei", ne-a declarat Cristi Onofrei.
Antrenamentele sportive sunt un stil de viaţă pentru familia Onofrei. Valentina, după ce a văzut câtă fericire pot aduce activităţile sportive în viaţa unui copil, s-a alăturat soţului la antrenamente. Chiar şi unii tineri care vor să facă o şcoală de poliţie sunt antrenaţi pe stadionul "Dunărea" de militarul din corpul jandarmeriei. Acum, Cristi, Valentina şi Andrei sunt în aşteptarea unui nou eveniment important din viaţa lor: maratonul de pe 13 septembrie, la care îl vor susţine pe Viorel Ganciu, un băieţel de şase ani, care s-a născut fără degete la mâini şi picioare.
