* Echipele gălăţene şi Cupa României *
Cea de-a doua competiţie fotbalistică de interes naţional - Cupa României – s-a bucurat de aceeaşi atenţie din partea cluburilor şi asociaţiilor sportive. Prima ediţie s-a consumat în 1933, competiţia continuând – în paralel cu campionatul – cu excepţia întreruperii datorată celui de-al Doilea Război Mondial.
DVA, Gloria CFR şi Ermis au fost primele echipe gălăţene care au bifat participarea, dar niciuna nu a înregistrat succese deosebite. În ediţiile următoare, echipele noastre au „scos” mai mult capul!
S-a ajuns până în faza „optimilor” şi chiar a „sferturilor”: Gloria CFR (după 3-0 şi 0-0 cu FC Brăila, au venit 0-3 şi 0-2 cu Rapid Bucureşti). În 1943 Gloria CFR a dat din nou piept cu Rapidul: 1-3 şi 1-2, în sferturile de finală. În 1951 Locomotiva Galaţi – CCA (actuala Steaua) 0-9 şi 0-4, apoi în 1955, Dinamo – CPCS Bucureşti 1-4 şi 1-2.
O figură frumoasa a înregistrat echipa Şantierului Naval (cu numele de Metalul – juca în Divizia C) în 1956: 1-0 şi 1-0 cu Progresul Focşani, 3-0 şi 2-0 cu Dinamo Bacău, 1-8 şi 0-3 cu CCA în „sferturi”.
Cel mai bun rezultat l-a înregistrat, însă, formaţia Siderurgistul, în vara anului 1963. A fost anul în care respectiva echipă, sub comanda antrenorului Dincă Schileru, a obţinut şi promovarea în Divizia A.
Iată „traseul” Siderurgistului: 2-1 cu I.S. Câmpia Turzii (în optimi), apoi 1-1 şi 1-1, 2-2 şi 2-2 cu Progresul Bucureşti (gălăţenii promovând în semifinale); 3-3 şi 2-2, apoi 5-1 la rejucare meciului – toate confruntările având loc la Ploieşti, pe teren neutru – cu CSMS Iaşi.
Astfel că Siderurgistul s-a calificat pentru marea finală. Acest ultim meci s-a disputat pe cel mai mare stadion al ţării – 23 August”, arhiplin, cu multe ore înaintea primului fluier al arbitrului bucureştean Mircea Cruţescu. Adversară – Petrolul Ploieşti – o echipă de mare tradiţie a fotbalului nostru.
Importanţa meciului, prezenţa a 50.000 – 60.000 de spectatori i-au copleşit de-a binele pe băieţii noştri. Ziarul „Viaţa nouă” trimisese o întreagă echipă de jurnalişti pentru a consemna evenimentul, între care şi semnatarul acestor rânduri.
Partida a debutat sub cele mai bune auspicii pentru echipa de pe malul Dunării. Nu trecuseră decât zece minute şi şuteurul de temut al Galaţiului – Zgardan, a deschis scorul, spre marea satisfacţie a miilor de spectatori gălăţeni veniţi în Capitală.
Ce a urmat a fost consemnat în cronicele vremii; „găzarii” s-au dezlănţuit şi, prin fraţii (gemeni) Munteanu şi Mircea Dridea – activ şi în prezent într-una din Comisiile Federaţiei – au întors scorul într-un mod mult prea sever, finalmente aceştia câştigând cu 6-1, după 3-1 la pauză.
„Siderurgiştii” au rămas cu satisfacţia prezenţei într-o finală de Cupă, în acelaşi an în care reuşise şi promovarea pe prima scenă! (Galaţiul va mai ajunge într-o finală, prin Constructorul, în anii 70).
Iată echipa aliniată de Siderurgistul: Câmpeanu (Dan) – Voicu, Stătescu, Dragomir, Traian Coman, Oprea, (Coman), Militaru, Gheorghe Ion, Radu Matei, Zgardan şi Zoly David.
- va urma -
