Este puţin probabil că guvernul olandez va reacţiona în vreun fel faţă de rezoluţia Parlamentului European care condamnă site-ul ofensator la adresa cetăţenilor est-europeni lansat de partidul xenofob PVV. „Nu e treaba noastră” va fi probabil singura replică pe care premierul Mark Rutte, cu înclinaţii în a nu-şi vedea bârna din ochi, se va strădui să o dea vizavi de problema site-ului. În acelaşi timp, a fost inspirată iniţiativa celor care au formulat rezoluţia de a include şi o trimitere la rolul pe care muncitorii est-europeni din ţările care au aderat la UE în 2004 şi 2007 l-au avut la dezvoltarea economică a celorlalte state europene.
Piaţa muncii este o problemă directă a guvernului olandez, iar până în prezent acesta nu a fost capabil să dea o motivaţie plauzibilă pentru menţinerea restricţiilor pe piaţa muncii pentru cetăţenii români şi bulgari. Poate de acum înainte, deşi şansele sunt destul de mici. Ca şi în cazul menţinerii site-ului xenofob, a opoziţiei faţă de aderarea României şi Bulgariei şi spaţiul Schengen, cauzele duc tot la partidul radical al lui Geert Wilders.
Guvernul olandez a intrat într-un fel de complicitate cu PVV, uitând faptul că, prin natura lui, un partid radical are tendinţa de a se alimenta din teme tot mai distructive pentru societate. Prin urmare, aici nu este vorba de o problemă a României sau a altui stat din Europa de Est, cât mai ales o problemă a Olandei. Un partid extremist face agenda publică şi prin asta ţine captiv şi guvernul de la Haga, dar şi întregul spaţiu comunitar.
Dacă privim lucrurile din această perspectivă, rezoluţia Parlamentului European este un semnal de alarmă ce nu trebuie neglijat nici de Comisia Europeană, nici de Consiliul European. Ideea premierului român, Răzvan Ungureanu, de a se iniţia un summit extraordinar al Consiliului European în care să fie discutată problema ascensiunii tot mai agresive a extremei dreapta la nivel european merită a fi salutată şi sprijinită. Un blocaj instituţional la nivelul statelor, de genul la care asistăm în Olanda, este dăunător pentru tot spaţiul comunitar şi poate periclita toate proiectele viitoare. Fie şi în condiţiile unei funcţionări normale, un consens între 27 de state nu este uşor de obţinut.
Dacă în două sau trei se strecoară şi germenul extremismului, atunci un acord ar putea deveni aproape imposibil. Extremismul este un mai vechi blestem al unor state europene şi, din păcate, se vede că „iarba rea” nu piere atât de uşor. Dar dacă mai şi permitem să se formeze un teren fertil prin site-uri de genul iniţiate de PVV, atunci ar însemna că o parte din vine o purtăm şi noi.
