Fie negocierile dintre grupurile politice, fie rugăciunile soborului de preoţi de la Catedrala Naşterii Domnului din Chişinău au avut în sfârşit efect şi s-a săvârşit minunea încheierii crizei prezidenţiale din R.Moldova. După trei ani de interimat, la cârma ţării se află un preşedinte ales, respectiv Nicolae Timofti. Un magistrat respectat, dar care şi-a păstrat independenţa politică, a fost preferat pentru a pune capăt concurenţei dintre potenţialii candidaţi din sânul Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), cât şi pentru a atrage printr-un compromis cele câteva voturi din partea ex-comuniştilor, actuali socialişti din jurul lui Igor Dodon, şi a independentului Mihai Godea.
Chiar dacă, pe hârtie, cu cele 58 de voturi ale deputaţilor AIE şi cele trei din grupul Dodon s-a trecut de pragul critic de 61 de voturi pentru desemnarea în Parlament a preşedintelui, emoţiile nu au lipsit. Grupul deputaţilor comunişti din PCRM nu a participat la vot, dar chiar şi aşa, în rândul celor rămaşi în sală teama de trădare a fost permanentă. S-au luat măsuri şi para-măsuri ca în cursul votului vreun deputat să nu pună ştampila unde nu trebuie, iar atmosfera s-a detensionat abia după numărarea voturilor. În aşteptarea rezultatelor, chiar şi strada a fost în fierbere. Exact în timp ce în Parlament se desfăşurau alegerile, în faţa clădirii în jur de 1.000 de veterani din războaiele de pe Nistru şi din Afghanistan manifestau paşnic şi… preventiv, pentru că umbla prin târg zvonul despre faptul că tabăra comuniştilor ar plănui nişte proteste.
Oricum ar fi, moldovenii pot respira uşuraţi: „Habemus prezident”! Dacă minunea nu se întâmpla, R. Moldova ar fi trebuit să intre într-o nouă rundă de alegeri anticipate, a treia din ultimii ani, ceea ce, desigur, deja era prea mult şi pentru electorat, cât şi pentru buzunarele foştilor, prezenţilor sau viitorilor aleşi ai poporului. Totul e bine când se termină cu bine şi, pentru perioada următoare, se anunţă, aparent cel puţin, o consolidare a stabilităţii politice. Noul preşedinte al R. Moldova şi-a afirmat din start dorinţa de a menţine vectorul european al ţării, obiectiv care este în rezonanţă cu orientarea alianţei majoritare. Desigur, rămâne de văzut cum va împăca noul preşedinte interesele partidelor din cadrul AIE, formaţiuni care nu de puţine ori au ajuns pe picior de război, chiar dacă vorbeau ca de la egal la egal de aceeaşi parte a baricadei. Dar, cine ştie, poate că formaţia de magistrat a preşedintelui Nicolae Timofti îl va ajuta să păstreze şi în plan politic balanţa echilibrată între principalele forţe de pe eşichierul puterii.
