Şomajul e în floare la Galaţi. În evidenţa Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă se aflau la sfârşitul lunii mai 13.850 de persoane neangajate. Când sunt atâţia gălăţeni fără loc de muncă, probabil că soarta unui singur om care-şi caută de lucru nu interesează pe nimeni. Şi totuşi, situaţia în care se află Ionuţ Constantin Popa, de 37 de ani, din Galaţi, este una dificilă, ca să nu-i spunem la limită. Ionuţ suferă de balbism, motiv pentru care se ...

  Aşa le-aş spune preşedintelui şi premierului dacă aş avea ocazia să-i privesc drept în ochi. Dincolo de decizia, discutabilă, a Curţii Constituţionale, dincolo de declaraţiile, belicoase şi la fel de discutabile, ale premierului, senzaţia pe care mi-o lasă jocul primilor doi oameni din stat este de joacă de copii. Ştiţi, din aia tembelă, cu scaunele: când se opreşte muzica, toţi se reped să se aşeze pe scaune, iar unul rămâne pe dinafară. Aşa şi cu Ponta şi ...

Mă consider un om tânăr. Cred cu tărie că tinereţea este o stare de spirit. Eşti atât de tânăr sau de vârstnic precum te simţi. Iar asta se vede în felul în care gândeşti, trăieşti, iubeşti, greşeşti, cazi şi te ridici. Niciodată nu am subapreciat valoarea experienţei de viaţă. Nimic nu se compară cu înţelepciunea pe care o aduni din lucrurile trăite - în mod ideal, de alţii, dar cel mai adesea de tine. Sunt un om tânăr, dar, în anumite privinţe, mă surprind ...

Voinţa gălăţenilor este ultimul lucru pe agenda celor care, în aceste momente, decid, la Bucureşti, cine va fi al doilea vicepreşedinte al Consiliului Judeţului Galaţi. Din sursele pe care le avem, am aflat că singurii care au un cuvânt de spus sunt preşedinţii celor două partide ai căror candidaţi se luptă pentru al doilea post de vicepreşedinte. Astfel, Daniel Constantin (PC) şi Crin Antonescu (PNL) vor hotărî dacă Eugen Durbacă rămâne vicepreşedinte al CJ sau dacă a ...

  O familie din Galaţi i-a dăruit unui tânăr fără părinţi o speranţă şi şansa unei vieţi mai bune * Prin noi, le mulţumeşte Ionuţ Călugăreanu  se străduieşte să depăşească, la fel ca noi toţi, criza economică. Are 26 de ani, dar viaţa a fost mult mai dură cu el decât cu alţi tineri de vârsta lui. A crescut în orfelinat, unde a rămas până la 22 de ani, după care s-a trezit singur. Or, e greu să fii singur pe lume şi când eşti sănătos tun, ...

În fiecare dimineaţă, mă bat pentru aer cu măturătorii. Ei scoală praful cu măturoaiele pe toate străzile principale, că pe secundare oricum nu ajung între două ploi, eu mă străduiesc să respir. Să ajung curată la lucru nu mă mai străduiesc, oricum nu-mi iese. Ni se spune, de ani de zile, că nu se poate face curăţenie noaptea, fiindcă nu li se plătesc ore de noapte angajaţilor de la firmele salubritate. Nu sunt bani pentru asta. Pentru palmieri pe Brăilei însă, au fos ...

  Încă se fac, după numărătoarea voturilor, calcule şi paracalcule. Perdanţii vor să afle de ce au pierdut, câştigătorii, exact care a fost reţeta succesului. Toată lumea politică despică firul în patru, oamenii obişnuiţi se miră de succesul PPDD, deşi, cu siguranţă, susţinătorii Elodiei tot printre ei se numără. Prin şedinţele de taină, se stabilesc probabil strategii de colaborare în consiliile locale. Între timp, bucuria câştigării alegerilor de către ...

Primele alegeri la care am votat au fost cele din 1996. Eram studentă, aveam 20 de ani şi mintea plină de idealuri, care mai de care mai fanteziste. Un lucru îmi amintesc însă extrem de clar: nici prin cap nu-mi trecea să nu mă duc la vot. Nu numai fiindcă mi se părea o atitudine extrem de responsabilă şi de matură să participi la vot, ci şi pentru că mă interesa, la modul cel mai sincer, cine o să conducă ţara, cine o să ia deciziile care aveau să-mi afecteze viitorul, pe ...

Avem un oraş murdar. Nu mai e o surpriză pentru nimeni. Praful acoperă, gros, fiecare stradă, fiecare alee, fiecare bucăţică de trotuar. Nu poţi merge pe stradă cu un copil şi să-i dai să mănânce un covrig, pentru că, dacă Doamne fereşte îl scapă din mână, nu mai poţi face cum făcea bunica pe vremuri, să-l ştergi puţin şi să i-l dai înapoi. Nu-ţi mai dă mâna. E atâta mizerie peste tot încât nici nu-ţi mai permiţi să-ţi imaginezi ce infecţii ar putea face c ...

  Constatam recent, nu fără tristeţe, că multe dintre locurile de care eram legată afectiv în Galaţi au dispărut. Nu mai există parcul în care mama ameţea dându-mă în leagăn când eram copil - acum acolo e parcarea din faţa fostului sediu al Stării Civile, acum retrocedat comunităţii elene. Nu mai există nici cofetăria mea preferată, "Macul Roşu" - acum tot o parcare a unui bloc de vizavi de Universitate. Nu mai există nici coaforul pentru copii "Ciufulici", care se ...