(!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă...
te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă,
te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă,
tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartă
când era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tata
ca să îmblânzească drumul/ mântuirii, cu lopata,
şi-a primit răsplată puiul/ cestui tei de la femeia
care l-a făcut pe Domnul/ şi-a eliberat Scânteia
ştergătoare de metehne,/ iertătoare de păcate...
vino, e un tei de veste,/ plin cu păsări cumsecade,
şi înalt până la domnul/ dus (acolo) să aştepte
îndreptarea celor strâmbe,/ îndoirea celor drepte,
să se-ntoarcă înc-o dată,/ înc-o dată, înc-o dată...
şi să dreagă drumul tatei:/ Dumnezeul cu lopată...
şi să dreagă drumul mamei:/ Dumnezeie de mereu...
teiul Tatei!...şi al Mamei!.../ şi al sufletului meu (!)
Drumul Mântuirii (pentru Maria Sandu, straşnică cititoare la 89 de ani! Respect!) Scris de Ion Zimbru
