Stă singură pe-o margine de lume
şi-ascultă stele cum răsar şi cad...
oftează-ncet şi are-o mână lipsă,
un ochi pierdut şi un picior tăiat!
Are şi-o mamă, însă nu-i acasă,
şi-un tată are, însă e plecat...
sunt duşi pe altă margine de lume,
s-asculte altfel stelele cum cad!
Stă singură pe-o margine de zare
şi-aşteaptă să răsar-un curcubeu...
doarme sub fluturi, stă sub păpădie,
sub mila/grija domnului Mereu!
Sigur că da, chiar plouă...şi răsare...
ea vede ochi şi mână şi picior,
vede părinţi...şi doarme fără capăt...
păpuşa mea şi-a ta şi-a lui şi-a lor!
Psalmul domnului Mereu (Către doamna magistrat Ana Călin-Almăşan, Respect!) Scris de Ion Zimbru
