Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,
vreme de uitare şi pelin...
se-întorc unii, ş-apoi nu mai pleacă,
pleacă alţii, însă nu mai vin,
unii dorm pe marginile gliei
şi aşteaptă pâine multă-n spic,
alţii dorm sub glie şi visează
timpul tot al Marelui Nimic!
Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,
vreme de cuibare şi de cânt...
hai să dăm scrisorile din poduri,
hai să recitim trecutul sfânt
şi să ni se pară că aceste
duceri şi aduceri în aminte
sunt re/pomeniri nemuritoare,
nu cerneluri stinse, nu morminte!
Vreme de Gorgoaze (I) (şi de Veşnicie) Scris de Ion Zimbru
